Dragul meu tată…

Dragul meu tată, încă de la început vreau să-ţi spun cât de încântată sunt atunci când te văd acasa linga noi, atât de puternic, că tu eşti tatăl meu. Eşti un om scump şi te iubesc. Îmi place de tine şi îmi place când eşti şi acasă şi bine dispus, dar aceasta se întâmpla atât de rar…De când am început să înţeleg lucrurile, ştiam că eu am un tată care este plecat ori la serviciu. Veneai seara atât de obosit şi stresat, încât atunci când ne vedeai, ne trimiteai la culcare. Mama, atât de epuizată cu toată casa “în spate”, nu avea timp de noi. Mereu cu probleme, să plătească cheltuielile, ba să meargă acolo sau dincolo, ba nu avea bani suficienţi etc… era tot atât de stresată, încât uita ca mai suntem copii si ave nevoie de o mingiere.Ai clădit case mari şi frumoase, cu care oraşul se poate mândri, dar nu ţi-ai făcut timp să clădeşti nimic în sufletele noastre – copiii tăi.(

Pe când colegii de şcoală mergeau cu părinţii la “iarbă verde”, noi trebuia să stăm acasă, deoarece tatăl nostru era la plecat.

Nu pot uita
 nici lacrimile mamei mele care adesea îi curgeau pe obraji. Nouă nu ne spunea frământările ei, căci înţelegeam, iar tu erai atât de departe! Iar când veneai, erai aşa de obosit, că adormeai în timp ce ea încerca să-ţi spună ceva. Jignită în felul acesta, a ales tăcerea. Este o femeie puternică, care poate să se ocupe de treburile casei, dar adesea dezechilibrată şi deorimată. Dacă ţi-ai fi făcut timp din când în când să o ridici la linia de plutire, ar fi trecut mult mai uşor peste greutăţile vieţii.

Acesta este trecutul, dar privesc în prezent. Fiecare am crescut şi am fost educaţi de grupul nostru, colegi, prieteni, profesori, foarte diferiţi în concepte. Astfel, am ajuns să nu ne mai înţelegem, iar lucrul cel mai greu este că fiecare plânge în colţul lui, fiecare se simte neînţeles şi singur, cu răni adânci în suflet, diferă doar felul rănii. Cine va lega aceste răni? Mama se confruntă cu răni vechi şi adânci, din care curge sânge, pe care-l văd în fiecare privire descurajată şi obosită, atunci când meditează.

Atunci când
 ţi-am spus cu ce ne confruntăm, ai început să ne povesteşti de suferinţele tale din copilărie şi că ne-ai oferit material lucruri pe care nu le aveai tu, dar noi ne confruntăm cu altfel de probleme, care pe vremea copilăriei tale erau doar basme.Doresti mereu ca noi sa luam alta cale numai nu ceea care ai mers tu,vrei mereu ca noi sa invatam bine sa fim oameni in viata..si mereu esti furios cind vezi ca nu avem\ bani in casa dar tata nu asta e important pt noi,dumnezeu nu a zis sa traim din bani ci din familie di iubire tata..esti mereu mindru si niciodata nu spui ca ai gresit.dar deseori ai dreptate.toti spun ca esti sever poate dar putin se simte pt ne inveti mereu de bine..da poate pt alti este straniu da tu esti omul care mareu ne spune ca sa venim seara la 00:00 acasa dada si daca intirziem ne pui sa facem curatenie generala..dada tata poate pt alti pare straniu dar nu putem niciodata sa iti intorcem cuvintul inapoi nu pt ne este frica dar pt te respectm..se intimpla ca si cu timpul uiti si sa ne alinti ori nu poti pt ti-a fost dura copilaria..dadd tata Stii ce vreau cel mai mult e ca sa traim fericiti si sa fim mereu impreuna!!

Ceea ce văd, ca şi copil, că lipseşte în casa este protecţia!

Lipseşti tu, tata..

Frantura de suflet!

Sase..bucati din sufletul meu!

Ma veti intreba poate cum se seamana fericirea asta?
cum se creste?
cum se ingrijeste?
Fericire ce te face sa plingi rizind..
FAMILIE..a fost si ramine cheia lor..tacerea lor,rabdarea lor,mingierea lor.
Pentru ca am mai putini prietenii in viata asta,nu ca sunt egoista ci pentru ca  am nevoie mai putini de ei,si pentru ca sunt ocupate cu ei scumii mei frati si surori..
Si pentru ca viata m-a dat un asa minunat cadou,un cadou viu ce ma ajuta sa ma sprijin  pe el.
Ei spulbera din sufletul meu  praful depus in viata mea de zi cu zi.
Probrabil daca cineva m-ar intreba ce pot sa fiu eu fara ei,sau ce am fara ei..apoi e simplu..Nu sunt nimeni si nu am nimica fara ei!
                        Ce am in suflet?!
O bucata de muzicuta,un sunet straniu dar care asa de mult te linisteste.Sunt foarte norocoasa..da!
Mama ma iubeste asa de mult,incit mereu imi scrie atitea ” idei”,atitea “ginduri”,de parca as zice ca e poet,dar nu ,ea este ingerul meu pazitor..De ce imi scrie,pentru ca asa poate mai bine sa-si deschida sufletul!Cind sint departe de ea,si poate nu vorbim zile,pot intr-o dimineata sa ma trezesc cu un sms : “Pui de ingeras,eu asa de mult te iubesc,asa de mult iti simt lipsa..esti particica  mea de optimism,esti vietisoara mea care imi da putere,ma incurajeaza..”
Tata,el este altfel..parca iubeste cu frica,cu teama..parca stie ca Dumnezeu este,dar nu merge la biserica.El stie sa plinga,off de cite ori l-am facut sa plinga.Stie sa vorbeasca,chiar daca cind i se da sa spuna un toast..acesta este poate cel mai scurt.Se mindreste atit de mult cu mine,cu noi.Si e atit de obsedat de griji incit mai uita sa ne aline sufletul.
 Suntem asa de multi..frati!

Cel mai mare,R.-deacum barbat-barbat in toata firea nu pierde nici o ocazie de a se bucura de viata..Si e atit de usor sa vorbesti cu el,e atit de indrumator.Il iubesc !

S.Bucatarul nostru minunat,imi este greu pentru ca este departe,dar probabil cu el ne bucuram cel mai mult de viata,el stie sa ne faca sa zimbim..Si il iubesc!

P.Da,cel care este mereu cu mine,ma tine de mina,si nu ma lasa sa cad niciodata.Am noroc de el,e mic da e atit de mare:)Si il iubesc!

fratii mei)

Si surori nu suntem mai putine:)

L.Chipul ei atit de fin,dar are caracter.Este atit de pura si buna.Inteleapta si frumoasa,este acea raza de soare ce imi lumineaza drumul,este sufletul meu..O iubesc!

I.Deci timpul a trecut si toate s-au mai schimbat ea continue sa ramina,o sora buna.Are un suflet atit de bun,Doamne,a tit de bun si isi face griji de mine mereu.O iubesc.

C.E frumoasa,desteapta si buna.Are o inima buna si o iubesc!

Eu-am si eu suflet,dar sufletul meu este la el,acel “el”care l-am astepat pina acum,este zimbetul meu adevarat..sincer ma face fericita..nustiu,daca pina acum.Nu pot sa nu-l vad in fiecare secunda in mintea si gindul meu,pentru ca mi-a ocupat intreg “teritoriul meu”- iata pentru ce il iubesc!!

 

     Ce am in suflet,o fericire infinita!

A fi simplu inseamna sa mori in fiecare zi,in numele celor multi pinca cind te transformi in cuvint.Sunt cuvint.MAI SIMPLA NU POT FI!

Cred ca fiecare om inseamna a fi un intelept din viata reala,a fi cuvint inseamna a simti intelepciunea,inseamna a gusta din frumusetea unui tablou inecat in mister.Cuvintul este expresia vie a sufletului,este aidoma lui Dumnezeu ,el presupune aceeasi atitudine plina de respect,de credinta,de teama ca si Dumnezeu.

Cuvintul este totul,totul este cuvintul.

Prin cuvinte se accentueaza acel extaz in fata binelui,frumosului si adevarului care nu-ti ingaduie sa taci.

Stiu ca cuvintele sint o prelungire a simturilor vorbitorului,el ne manevreaza dinlauntrul,le simte ca pe propriul trup.In tara cuvintelor gasesti raiul,care mereu parea ascuns in labirintul sufletului.Aici dintr-o floare poti forma o gradina intreaga de culori si miresme neimaginabile.

Daca as fi cuvint,m-as numi “iubire”,pentru ca din iubire se naste omul-enigma Universului”;prin iubire se pastrreaza frumosul-creatorul edenului si in iubire este scaldata viata-un sfirsit al inceputului.In aceasta lume nu m-as pierde niciodata,caci de mine”iubirea” vor avea nevoie si “lacrima”, si “ura” ,si “durerea”,si “placerea” ,si “dorul”, si “copilul” ,si “Dumnezeu”.Ma voi sfatui mereu cu “bucuria” ,pentru ca impreuna ne vom numi creatori :de suflete creatoare.Dar as vorbi cu “copilul” -un frate ce nu te va trada,in a carui suflet puritatea si-a gasit loc,pe ale carui cuvinte le-as intelege,cu a carui lacrima as plinge,pentru ca o inima de copil ascunde Universul,iar Universul are nevoie de mine “iubirea” si prin “iubire” existam.Un mesaj as lasa zborului,si muntelui,si stelei si valului,caci toate sint din familia cuvintelor;

-V-as ruga sa traiti prin cuvinte,sa nu cautati o nazuinta spre inalt,tu zborule,cauta iubire,aici,aproape de pamint;

-Inalta-ti creasta cit mai sus,tu munte,pentru a putea ajunge linga Dumnezeu si acele mici fiinte,care stau linga poala ta,in asteptarea necunoscutului.

-Iar tu,steluta,lumineaza calea mea,a lui,a ei,lumineaza viata lor,dar totusi ramii in lumea cuvintelor,pentru ca de altfel va muri universul nostru.

-Si tu,val de mare,nu te zbuciuma de propriati durere,sau propriile griji,ci cauta cu calm in adinc iubirea,caci astfel se va contopi enigma,formind tabloul perfectiunii.

Venim prin cuvinte si din cuvinte!

Raminem datorita cuvintelor !

Formular.

-Numele si Prenumele?

-Eu.

-Anul de nastere?

-Cel mai tinar an : Cind se iubeau parintii mei!

-Profesiunea?

-Ostenesc in ocna cuvintelor.

-Parintii?

-Am.

-Numele?

-Mama si Tata.

-Ocupatia?

-Eu sunt si fratii mei.Ocupatia vietii lor!

-Ai fost supusa vreodata judecatii?

-Da.Am stat un timp inchisa in sine.

-Rubedenii peste hotare ai?

-Da.Pe cei ce au uitat ca exist.Locuiesc la marginea unei lumi in care a uitat sa mai pretuiasca,iar in mijlocul ei traieste credinta mea -spre schimbare!

-Ce an ti-a ramas pictat in suflet?

-Anii in care am zimbit cel mai mult,si unde predomina lumina pura a vietii,unde in loc de minciuna era adevarul iar dreptatea si bunatatea aveau radacini in orice colt.

-Ai fost dezamagita?

-In fiecare zi.

-Cine crezi ca e vinovat de schimbare asta,atit spirituala cit si ..?!~

-Eu , TU,Noi si Ceilalti…iar ca sa sa vad o schimbare in jur,apoi prima trebuie sa fiu eu!