Dragul meu tată, încă de la început vreau să-ţi spun cât de încântată sunt atunci când te văd acasa linga noi, atât de puternic, că tu eşti tatăl meu. Eşti un om scump şi te iubesc. Îmi place de tine şi îmi place când eşti şi acasă şi bine dispus, dar aceasta se întâmpla atât de rar…De când am început să înţeleg lucrurile, ştiam că eu am un tată care este plecat ori la serviciu. Veneai seara atât de obosit şi stresat, încât atunci când ne vedeai, ne trimiteai la culcare. Mama, atât de epuizată cu toată casa “în spate”, nu avea timp de noi. Mereu cu probleme, să plătească cheltuielile, ba să meargă acolo sau dincolo, ba nu avea bani suficienţi etc… era tot atât de stresată, încât uita ca mai suntem copii si ave nevoie de o mingiere.Ai clădit case mari şi frumoase, cu care oraşul se poate mândri, dar nu ţi-ai făcut timp să clădeşti nimic în sufletele noastre – copiii tăi.(
Pe când colegii de şcoală mergeau cu părinţii la “iarbă verde”, noi trebuia să stăm acasă, deoarece tatăl nostru era la plecat.
Nu pot uita nici lacrimile mamei mele care adesea îi curgeau pe obraji. Nouă nu ne spunea frământările ei, căci înţelegeam, iar tu erai atât de departe! Iar când veneai, erai aşa de obosit, că adormeai în timp ce ea încerca să-ţi spună ceva. Jignită în felul acesta, a ales tăcerea. Este o femeie puternică, care poate să se ocupe de treburile casei, dar adesea dezechilibrată şi deorimată. Dacă ţi-ai fi făcut timp din când în când să o ridici la linia de plutire, ar fi trecut mult mai uşor peste greutăţile vieţii.
Acesta este trecutul, dar privesc în prezent. Fiecare am crescut şi am fost educaţi de grupul nostru, colegi, prieteni, profesori, foarte diferiţi în concepte. Astfel, am ajuns să nu ne mai înţelegem, iar lucrul cel mai greu este că fiecare plânge în colţul lui, fiecare se simte neînţeles şi singur, cu răni adânci în suflet, diferă doar felul rănii. Cine va lega aceste răni? Mama se confruntă cu răni vechi şi adânci, din care curge sânge, pe care-l văd în fiecare privire descurajată şi obosită, atunci când meditează.
Atunci când ţi-am spus cu ce ne confruntăm, ai început să ne povesteşti de suferinţele tale din copilărie şi că ne-ai oferit material lucruri pe care nu le aveai tu, dar noi ne confruntăm cu altfel de probleme, care pe vremea copilăriei tale erau doar basme.Doresti mereu ca noi sa luam alta cale numai nu ceea care ai mers tu,vrei mereu ca noi sa invatam bine sa fim oameni in viata..si mereu esti furios cind vezi ca nu avem\ bani in casa dar tata nu asta e important pt noi,dumnezeu nu a zis sa traim din bani ci din familie di iubire tata..esti mereu mindru si niciodata nu spui ca ai gresit.dar deseori ai dreptate.toti spun ca esti sever poate dar putin se simte pt ne inveti mereu de bine..da poate pt alti este straniu da tu esti omul care mareu ne spune ca sa venim seara la 00:00 acasa dada si daca intirziem ne pui sa facem curatenie generala..dada tata poate pt alti pare straniu dar nu putem niciodata sa iti intorcem cuvintul inapoi nu pt ne este frica dar pt te respectm..se intimpla ca si cu timpul uiti si sa ne alinti ori nu poti pt ti-a fost dura copilaria..dadd tata Stii ce vreau cel mai mult e ca sa traim fericiti si sa fim mereu impreuna!!
Ceea ce văd, ca şi copil, că lipseşte în casa este protecţia!
foarte frumos spus …..kiar m-am regasit si pe mine in aceasta situatie ……e greu la toti …insa totusi e important sa punem in valoare parintii caci nimik nu e mia skump si sfint pe fata pamintului …va iubesk ft mult skumpii mei parinti …:) 😦