Uncategorized

Orice zi conteaza,draga tara!

Fireste,nimeni nu poate sustine ca italienii,francezii,englezii vietuiesc intr-o totala armonie.Au si ei conflicte interne,se dusmanesc,se bat,se incaiera se intimpla cazuri si mai grave.Dar,oricit de incrincenate si chiar singeroase ar fi conflictele lor interne,ei au la nevel genetic,o margine,un prag,un hotar care vine peste ei ca un trasnet.Ajunsi la acel hotar de lumina,intr-o clipa devin corp unic,un trup si un suflet.Acel hotar se numeste PATRIE,adica vatra comuna a parintilor.Si cind se aude acel razboi ce vine in pragul lor,apoi ei calca in picioare mofturile,propriile interese,iar din multime de interese personale se inalta,ca prin minune,un singur interes,o singura sarcina a tuturor membrilor comunitatii-Supravietuirea Neamului.

.

Din pacate,noi,mostenind o adinca ascunsa indiferenta fata de vatra strabunilor,ne vedem fiecare de interesul sau personal si ne tot carabanim   peste hotar,generatie dupa generatie,fara sa ne fi lasat cine stie ce marturii despre trecerea noastra prin lume.Acel hotar de lumina care se numeste patrie si ar fi trebuit ,in anumite momente,sa ne opreasca din toate nebuniile noastre,sa ne adune intr-un corp comun,in noi nu functioneaza.Poti auzi la tot pasul : -Eu sa fiu pus alaturi de prostul sau proasta ceea?!Mai bine mor!;-De ce eu sa fiu acea schimbare?;-De ce eu sa ma duc sa votez,lasa sa se duca altii.;-Ei,mare lucru cu tara asta si alegerile ei,eu oricum plec de aici.;-Eu mor,da plec din asta tara,nu ramin nici in ruptl capului in Moldova,etc.Asa se face ca traim ani la rind,precum un pom la rascruce,vorba cronicarului.Cine trece,rupe ce vrea,cit vrea si se duce.Multi zic ca – Sarmana Moldova,afurisitii fanarioti ne-au pustiit tara.Adevarul e ca pe linga ei,noi insine ne pustiim.Adevarata noastra ipoteza, e ca majoritatea sunt nepasatori,iar restul le pasa,si lupt,muncesc din greu.

De cind incep si eu sa pricep lucrurile,apoi imi dau seama ca este foarte greu sa lupti si sa muncesti pentru tara ta,pentru viitorul tau dar e si mai greu cind trebuie sa te opui “majoritatii indiferente”.Despre suferintele noastre,noi insa preferam tacerea..oare pina cind?!

Am avut ocazia ca de la 16 ani sa cunosc si eu cum e sa te raspindesti si sa capeti un nume ca mai apoi sa muncesti pentru el.Doar ca numele care l-am raspindit a dezamagit atit pe mine cit si pe intraga tara.Iar acum abia peste doi ani apare o carticica,un calendar unde parca-parca incearca sa razbata un slab ecou,referitor la lupta pentru viitorul nostru.Nu as vrea sa dau nume lucrurilor,doar pentru ca scriu unde nu trebuie sa scriu.Dar  nu pot sa termin lucrarea fara sa frunzaresc cel putin pe “Raza de Soare” pe “Speranta”care cu greu se zbate sa apara in Moldova,se zbate cu greu pentru ca sa lumineze intr-o tara plina cu dezamagire,intr-o tara in care cei de sus se imbraca in culorile aprinse,verde,rosu..dar in sufletul lor?! oare ei nu stiu ca aceste culori sunt transparente ??

N vreau sa laud s-ar primi ca imi fac si eu interesul meu,pentru ca dupa atitea fete,oameni nu mai vreau sa creada,nu mai vreau nimic,chiar si cei ce au luptat au fost uitati,au fost dezamagiti.Revenim insa iar la problema ca sunt oameni,care mai lupta,care au fost si ei minititi dar totusi lupta,o iau de  la inceput si nu cedeaza.Cei care vreau sa pastreze in veci acest nume a patriei,omeni care stiu ca “Orice Zi conteaza” atit pentru ei cit si pentru tara lor.

Nu lasati sa treaza orice zi fara a face nimic-munciti oameni ca la batrinte sa putem sa ne odihnim pe un scauna intr-o padure frumoasa,o padure a noastra.Oricare uscatura naste radacini noi,iar cu ajutorul vostru oameni,putem sa raspindim pe intreg teritoriu aceste radacini,chiar de sunt amare,stim ca roadele ei intotdeauna vor fi dulci.

Nu putem sa fim atit de indiferenti,umbra acestui jumatate de milion de strabuni,ce s-au stins intr-o totala mutenie,nu ne lasa in pace.Ne vom tot opri,pentru a ne intreba-cum de s-au dus cu totii in pamint,si au putut rabda acea durere  cu cruzimea fortei de sabii,arme.Cit singe au putut varsa pentru noi,pentru aceea ca noi astazi traim.Atunci dar cum explicam miracolul schimbarii noastre,a indiferentei,a plecarii-pustiind tara?!

Simplu,simplu de tot.Am numai 18 ani,dar am avut posibilitatea sa cunosc oameni foarte diferiti,oamnei care poti sa te sprijini,oameni care pot sa te priveasca diferit.Si ma doare cind vad in jurul  meu atita indiferenta.Doar ca acum trebuie sa vorbim,sa deschidem,sa luptam,sa stim ca daca suntem corecti vom reusi.

Omul ce-a deschis o usa,mi-a spus:-Copila,orice zi conteaza!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.