Eu stiu ce inseamna ea pt mereu mi-am dorito!
Lasa-ma sa vb despre noptile care adormi cu ochii strinsi,si iti atingi gura de perna ca sora sa nu te auda,cind adormi cu inima inclestata,inchipuindu-mi pt o clipa ca nu sunt singura.Nu am aprins niciodata scinteia dorita de a aprinde singuratatea facindo scrum,nu am aprins de frica sa nu ramie cenusa pe sufletul meu.
Lasa-ma sa iti vb despre diminetile in care ma trezesc cautind ceva nedefinit,cautina o raza de soare care sa ma incalzeasca,deschid ochii si deziluzia se risipeste brusc,lasind in urma pumni strinsi si un inceput de lacrima.Vreau sa fug de aceasta culoare sumbra ce ma urmareste si imi face placere din an in an,creeind in inima borti intunecoasee.Si cateodata ai nevoie de cineva care sa te tina pur si simplu de mana…sa stea langa tine si sa asculte bataile inimii tale.Sa stea si sa nu spuna nimic si sa ceara de la tine acelasi lucru:tacere.
*cand o sa intelegi ritmurile inimii mele,o sa ma cunosti indeajuns de bine incat sa stii ce simt*asta imi spun mereu!
Singuratatea  este una dintre cele mai teribile si raspandite boli. Cei ce fug de singuratate pe usa alegerilor  gresite s-ar putea sa-si dea seama mai tarziu ca cea mai amara singuratate o pot trai intr-o relatie nefericita, alaturi de un partener nepotrivit.Singuratatea este cea mai urita floare,si nu spun numai eu,ci toti cei care trec pe linga ea!
Cu perdelele lăsate,
Șed la masa mea de brad,
Focul pâlpâie în sobă,
Iară eu pe gânduri cad.

Stoluri, stoluri trec prin minte
Dulci iluzii. Amintiri
Țârâiesc încet ca greeri
Pintre negre, vechi zidiri,

Sau cad grele, mângâioase
Și se sfarmă-n suflet trist,
Cum în picuri cade ceara
La picioarele lui Crist.

În odaie prin unghere
S-a țesut păinjeniș
Și prin cărțile în vravuri
Umblă șoarecii furiș.

În această dulce pace
Îmi ridic privirea-n pod
Și ascult cum învelișul
De la cărți ei mi le rod.

Ah! de câte ori voit-am
Ca să spânzur lira-n cui
Și un capăt poeziei
Și pustiului să pui!

Dar atuncea, greeri, șoareci,
Cu ușor-măruntul mers,
Readuc melancolia-mi,
Iară ea se face vers.

Câteodată… prea arare…
A târziu când arde lampa,
Inima din loc îmi sare
Când aud că sună cleampa…

Este Ea. Deșarta casă
Dintr-o dată-mi pare plină,
În privazul negru-al vieții-mi
E-o icoană de lumină.

Și mi-i ciudă cum de vremea
Să mai treacă se îndură,
Când eu stau șoptind cu draga
Mână-n mână, gură-n gură.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.