Stai, aşa, lângă mine.

Vorbesc eu in privire,nu-i zic nimic,dar eu incerc sa ii spun,incerc sa intreb,vorbesc eu cu ochii ,doar cu privirea imi dau si raspunsul la insasi intrebarile mele.

“Aşa, aşează-te aici. cu mine. Te uiţi mirat, nu ştii. Îmi vine să îţi zic, dar nu ştiu de ce îmi e atât de frică. Eşti aici, te am lângă mine, pot oricând să-mi las cuvintele să se rostească singure, fără consecinţele de după.
E doar linişte, şi pe geam degeaba ma uit, şi e întuneric . Se scurge un fum , dar îl ignorăm repede, uitându-ne din nou unul la altul.
E cald , şi proFmLove:) se’aude din camera cealaltă.
-De ce taci?
Îl ignor şi mă gândesc în continuare.
-Dacă ţi-aş spune că..
-Că?
Închid ochii şi îmi aşez capul pe umărul lui atât de dezgolit de păcate.
rosteam cuvinte.
-Ştii, mi-e atât de bine, aici cu tine. Să nu se termine.. Aşa, singuri şi însetati de iubire amândoi să..
-Despre ce vorbeşti?!..
Îmi amintisem cât de mult nu ştia el.
-Spune-mi, nu vrei să jucam într-o piesă de teatru, în care tu să mă doreşti aşa cum te doresc eu , şi
-În piesă?
-Cum te doresc eu, spuneam, şi să-mi oferi o parte din tine în două clipe la marginea norilor? Aş rămâne cu ea pentru totdeauna, aş purta-o în locul gurii mele, în locul ochilor şi în locul mainilor.
Te-aş face fericita, cred.
-?
Taci, taci, doar ascultă cum foşnesc fulgii afară şi picioarele-mi când se lovesc de ale tale. Ascultă cât de absolut e totul în jur, cât de întregit şi complet. Ascultă-mă cum fug spre tine , strig şi-n doua clipe ne amestecăm.
-..
Ssst.
-Uite, te las să-ţi plimbi degetele pe mâna mea, şi mai sus , pe nas şi pe buze, dacă vrei. Plimbă-ţi capul pe pieptul meu, şi-apoi coboară-ţi privirea spre a mea , şi ne plimbăm amândoi pe fiecare particică din noi.
Îmi bate inima, cât să-mi iasă din piept, suntem aici, şi e mai bine decat în visele de două clipe fiecare, care se scurgeau cu fiecare răsărit şi te pierdeai din nou. Acum e bine, suntem şi atât.
-Prinde-mi mâna şi ..
-O duc ,aşa, pe aici, şi pe aici, şi râdem amândoi, nu-i aşa?
Să nu pleci.
Oare asculţi în mine acum ? Oare ai auzit că mi-e dor de faptul c-am să te sărut?
-Vreau să te sărut.
-Vrei să mă săruţi, zici?
Şi-a durat mai mult de două clipe, eram incremeniţi în timpul acela şi momentul a durat cât o întreagă melodie care continua să se audă din camera alăturată.
Tremuram cu el, tremuram în ritmul muzicii şi mi-am desprins gura din a lui, uitându-ma fix .
Avea ochii mari şi inghesuiţi în fruntea lată, obrajii îi zâmbeau şi el tăcea, cu buzele-i zâmbind în colţ, exact cum îl ştiam.
mi-am sprijinit capul de fruntea lui şi într-o secundă s-a-ntâmplat.-Ce spuneai de piesa aceea? Ce să jucăm?
Nu mai jucăm de ceva timp, suntem doar doi, lipsiţi de gânduri inutile, zâmbind fugar. O pereche de suflete zăcând pe jos, un singur sentiment.
-Nu e nevoie, acum ştiu.
Îl văd cum nu-şi dă seama, mă priveşte cum o face mereu el , şi îmi atinge bărbia cu două degete de la mâna dreaptă. Mă mângâie, mă studiază şi mă împinge spre el şi mă topesc din nou.
-Ce nu ştii? Că-mi eşti tot, îmi eşti tot ce am şi ce n-am avut , tot ce’aş vrea sau ce-am vrut. Dă’ţi seama .
Şi nu sunt derutată. Nu sunt confuză, deloc chiar. Mai bine, mi-e teamă.”

Vorbesc singura ,iar orice privire care i-o dadeam lui,apoi parca spunea ceva,dar eu totusi nu doream sa vorbesc.

Doar el imi spune:Citesc,citesc totul in privirea ta,in ochii tai!