Am inceput sa scriu de ceva timp,dar in mintea mea deja a fost creat un roman cu file de mai multe subiecte.Acum insa orice vad,orice simt,sau mai bine zis orice lucru care imi da emotii mai profunde,mai triste,mai frumoase..pe acele pot sa le scriu,plus la asta in gindurile mele ramin tiparite mereu.Eu singura habar nu aveam cind am vazut ca pot sa fac asta,sa imi desprind gindurile pe hirtie,si cind am vazut ca parca nu pot fara asta,apoi scriu si iar scriu.Parca astfel sufletul se alimenteaza intr-un fel.Sincer,citesc si unele versuri ma insipira asa ,dar scriu din sufletul meu,pentru ca nu mai are rost sa copiii unele lucrari si sa le astern aici,nu neg lucrul ca unele fraze le apartin unor autori,dar prin faptul acesta ei imi lumineaza gindurile si eu pot sa scriu.De aceea eu simt ceea ce scriu,mi-ar fi greu sa imi scriti ca nu ajung scrierile mele la sufletul vostru,si nu ma supar oricum pentru  scriu mai mult pentru mine.Astfel imi creez propriul univers de mistr ascuns,si imi formez propria lume,avind la baza imagini ,fapte atit de simple,compuse,adevarate.Mi-as dori sa imi creez o lume din cuvint,doar ele imi inalteaza gindirile.Probabil,nici eu nu prea ma recunosc,cu voi sunt alta ,aici alta.Doar ca nu prea sunte-ti cei care sufletul meu ar dori sa se deschida,nu va condamn sau cumva sa va numesc,dar va complicati asa precum ma complic si eu.Sincer,sunte-ti colegii mei,dar nu insemnati mai mult nimic,doar pentru ca asta doriti voi.Nu suntem cei care as dori eu sa fim,asa ca o famile,ne intrecem,ne atingem cu cuvinte,ne urim,ne aruncam priviri incit parca uneori as crede ca sunt dusmanul vostru.Clar lucru nu va place pe mine,va spun lucrurile pe nume,si ma uriti din tot sufletul cel putin simt eu asta.Si stiu,ca nicodata nu ma vedeti asa cum sunt,nu imi deschid nici inima,nimic.Ma bucur ca ma stiti asa,rea sa zic,sau cum vreti sa ma stiti voi.nu regret nimic,doar ceea ca s-ar fi putut sa fim altii,dar nu regret nimic pentru ca ma invatati ca sa nu ma deschid la toata lumea.Mult as scrie despre voi,chiar si lucruri mai bune,cum ca orice ar fi o dezbatere cu alta clasa,noi ne unim si formam un trup si un suflet,uitam de mofturi ,de tot,si ne ramine o singura idee-sa invingem noi.Probabil am fi mai altfel,daca nu ar exista cei care incearca sa faca acea concurenta in clasa,pai da,suntem destepti  fiecare in felul lor,si asta o tinem fiecare pentru sine,caci trebuie sa ne dam seama asta o sa ne ajute in viata doar pe noi.Dar nu trebuie sa strigam in gura mare,eu mai destept sunt decit ea,si invers,deja asta arata ca ducem lipsa de o educatie,mult mai importanta.Sunt foarte sigura,ca odata cu iesirea noastra din scoala,nu o sa mai fie laudele astea neadevarate de catre profesori,si stim cu toti de ce.Cel mai mult imi place cind trebuie sa concuram cu cineva,atunci suntem uniti,asa.Dragi colegi,ma bucur ca nu m-ati cunoscut niciodata,cum sunt eu.

Si sunt sigura ca si voi sunteti altfel,poate mai buni !