Nu putem iesi din groapa in care am nimerit pentru ca nu avem de ce ne prinde.Ni s-au taiat radacinele,pe cele mai vinjoase ni le-au taiat strainii,pe celelalte noi insine,iar firisoarele ce-au mai ramas s-au uscat de la sine,anii find deosebit de nepretuiti.

E atit de greu sa traiesti si sa nu faci nimic,stiind ca astfel ne patam trecutul,astfel tara mea se prebuseste cu fiecare zi.E cert ca am suferit mai mult decit oricare alta republica,dar frunzariti presa,studiile din epoca respectiva si cautati urmele dramelor prin care am trecut.Nu veti gasi decit cintece de dragoste,chiote si rabufniri de voie buna,eram republica cea mai vesela,cea mai cintatoare,cea mai dansatoare.Pamintul cel de glorie,acum este cautat cu multa profunzime in istorie,ca in vreme asta care ma aflu acuma,nu am mai ramas decit huma.Cred ca degraba nici pe ea ,Doamne,nu o sa o cunoastem.Din pacate,cu fiece an ,moldoveanu biruitor e tot mai departe,iar pustietatea vine tot mai aproape.

-Ce faci tu,Moldovo ?!

Acum si in vesnicie ,ca pentru tine atitia si lacrimi si singe au varsat.Oare e atit de greu ca cei ce conduc tara,sa se gindeasca si la ea,la tara,nu numai la buzunarul lui.Oare ei nu sunt constienti ca,din tara,o sa ramina doar case pustii,animale distruse,blocuri risipite.Cam acestea ar fi gindurile ce ma chinuie,acum in pragul unei dimineti de Duminica,in pragul unei primaveri ce pare deosebit de iernatica,da o primavara iernatica.

Si  din nou…

Ridica-te  Moldova ca ai fost trecuta prin singe,lacrimi si sabii.Batuta cu biciu legii strimbate.

Ridica-te Moldova si preschimbate pentru viitor,pentru trecut,pentru mormintele de sora si de frate.

Cita nepasare poate sa zaca in tine,cita indiferenta si nesimtire ?!

Nu mai ramine nimica,daca tineri de 10-20 de ani te lasa,rind pe rind.

Tot ce au muncit stramosii de dimineata,si prin suferinta..ridica-te din cazona umilinta ?!

Moldovo..preschimbate in gara,in care toti or vrea nu sa plece,dar sa coboare.Nu stiu daca e chiar atit de placut ,ca in ajunul unei noi primavera cu sarbatorile ei proaspete pline de prosperitate,sa mai pun si eu o povara pe umerii nostril.Dar trebuie sa stoarcem robul din sine,picatura cu picatura.Ce sa mai spun de mica nostra tarisoara si modesti nostrii condeieri?!

« Iubeste-l pe aproapele tau,ca pe tine insuti »zicea sfinta sculptura,caci eu cred ca prin iubire,respect si bunatate vom preschimba pe toate.Si totusi din pacate,ratacirele noastre au mers atit de departe,incit azi de iubire aproapelui nici vorba nu poate fi.Pentru a supravietui,Moldova ramine un singur firicel,o ruda indepartata a valorii.Sa ne auzim,sa cautam a ne intelege unul pe altul.Acestea este hotarul dintre tine si omul liber.

Ridica-te Moldovo,tara mea pierduta,caci daca nu vei fi in stare sa ridici acest hotar,vei cobori cit de patru ori in jos,vei trece si te vei stinge definitiv in negura vremurilor.