Marea e un simbol al vietii.Totul iese din ea si tot in ea se cufunda.Dimineata soarele de vara incepe drumul lung in calatoria sa obisnuita iesind din apele limpezi ale marii.Apa capata o culoare fericita,mii de scipici joaca o hora neinteleasa de noi,sunetul valurilor dau impresia ca te duci in adincurile cele mai negre si ascunse ale marii.Toate acestea dureaza citeva minute,pina ce soarele iese din « casa sa »de vara ca un tata,peste tot luminind cu razele sale parca mingie crestele copiilor sai dragiAceasi scena se repeta seara doar ca atunci soarele se cufunda in marea albastra ca o farfurie aurita.Cele mai frumoase sentimente le traiesti atunci cind ai impresia ca totul se renaste in fiecare zi si totul revine la viata incepind cursul nou al vietii.Aceste momente poti sa le simti oriunde ai fi,la mare,la munte,in orice coltisor al naturii fie el cit de mic.Visez ca am sa ating si eu marea,cu frica ei,cu tulburarea ei,cu linistea ei.

O simpla calatorie spre mare,iti schimba sufletul.