Chiar daca realitatea este atit de dureroasa…ce sa fac atunci?! nu mai  stiu.. Mi-e atit de frica ca miine sa nu mi se intimple ceva sau sa fiu suparata,sau sa pling mai mult. Cred ca sunt atit de sensibila,ca daca cineva m-ar dezamagi cumva apoi m-as inchide in sine pentru toata viata mea,nu as vorbi decit cu Dumnezeu.Dar mai intii de toate m-as inchide intr-o camera si as plinge mult,mult.Da,da nu sunt atit de puternica cum va par,macar nici nu sunt atit de rea,cum isi fac pareri unii.) Nu mai pot suport  atita rece imprejurul meu,nici macar atitia oameni duri.Ne complicam atit de mult si complicam si viata noastra,care a fost facuta atit de simplu.Chiar si acea respiratie,acel gind,acea privire. Uneori suntem fericiti si tot in acelasi timp ne doare sufletul,macar nici noi nu intelegem ,de ce?! De ce cind traim unele clipe foarte frumoase si placute,atunci in momentul cela trebuie sa te gindesti ca vine un viitor,ca nu tot timpul e posibil sa fii asa,ca acolo in horoscopul de mine,ai sa plingi.Sunt chiar unele lucruri care pur si simplu nu ne piermit sa traim,dar cel mai mult,sa traim clipele cele dorite si minunate.De ce sa te gindesti la viitor daca nu iti pastrezi prezentul,da e bine sa nu uiti de consecinte,dar asta e cu totul altceva,sa faci ceva cu rezultate urite si sa faci unele clipe fericite.Este asa o ipoteza a timpului care nu o inteleg eu,nici tu,nici noi impreuna.Chiar si atunci cind iubim,trebuie numaidecit sa te gindesti ca el sau ea te va insela vreodata sau te va dezamagi miine,poimiine…apoi revenim la aceea ca am spus :iubesti vreodata?.Cred eu ca daca ti-a dat DUmnezeu in viata asta doar odata sa iubesti,apoi cum poate sa mearga vorba de neincredere,dar sunt si eu ca voi,si ma gindesc si eu la asta,destul de mult fac asta.Doar ca acolo in adincul inimi,traieste increderea si ma alimenteaza in fiecare zi in care ma indoiesc,asta vine odata ce iubirea vine de la Dumnezeu ,si e atit de adevarata incit nici ochii nu rezista,si ti-o reda.Nu cred ca e cazul ca cineva din indragostiti si nu numai,chiar fata de sora,de frate, nu e cazu sa intrebi:Tu ma vei dezamagi vreodata?! sau Ce vei face daca,te insel? sau Ce o sa fie daca nu mai suntem impreuna? Mai intai de toate,hai sa traim si timpul ne va arata!! Eu la oricare intrebare as raspunde..ori te omor,ori mor eu..asta cind visez,dar cind sunt constienta de ceea ce simt eu,si ceilalti,apoi as raspunde:Tu nu ai sa ma minti,sau sa ma inseli..Si daca,daca pur si simplu nu o sa fie.DACA IUBESTI TU.                                     Oricum simt si eu durerea asta a timpului,care se grabeste sa ia unele decizii pentru noi,am pierdut multe in viata asta doar gindinduma la ceea ce se poate intimpla,doar crezind ca am sa sufar,am renuntat. Ma credeti ca nici eu nu sunt sigura ca pot sa trec peste asta,peste durerea asta de timp.O sa doara si o sa treaca si din nou,pai asta nu stiu cine ar fi spus,posibil cel care nu a simtit niciodata.Sufera oare mult..omul,acest punct al Universului?! Nu sufera de loc,el doar inebuneste de trei zeci si una de ori pe zi,si ia in aceste momente batai de inima,intr-un timp nespus de nemasurabil.Omul nu poate pur si simplu fara asta,am dreptate eu,chiar si atunci cind suntem nespus de fericiti,singuri cautam motive care ne duce in starea aia,si asa apare sindromul singuratatii.Cit de bine ar fi daca ne-am opri,si am trai asa cum merge timpul.Sa nu mai cautam fel de fel de jocuri care ti-ar spune viitorul,care ti-ar citi ursitul vietii sau cine stie ce. Nu e bine,sa fim asa,sa grabim timpul.Trebuie prin rabdare sa traim.Sa iubim ceea ce cu adevarat simtim. Nici eu nu vreau sa sufar,nu vreau sa gust din orhideea aia amara a vietii ,floare,nu vreau.Nici eu nu vreau sa fiu dezamagita,de voi,oameni.Nu vreau sa fiu inselata.Nu vreau sa mai scriu despre durere,neintelegere.Nu vreau sa urasc,nu vreau.Pentru ca nu stiu cum voi,da am nevoie de mult optimism,doar ca putin am din asta.Vreau doar sa traiesc,sa respir o iubire din miile iubire neatinse,vreau sa imi ramiie o privire din toate cele priviri ale vietii,vreau doar una,un simt-doar asa se cuvine.Eu am sa pot sa iert,dar nu tot timpul,eu am sa pot sa iert pentru ca iubesc,dar nu pot sa iert orice,e mai bine sa traiesti la o margine de mare ,singura,fara nimeni si sa stii ca aici nimeni nu te va minti.Pentru chiar de iertam,noi,apoi  omul greseste-dar oare din greseli invata?! Si daca totul o sa se schimbe,in ciuda mea.Si daca aceasta scurgere de timp a vietii,se va combina cu nerabdarea lor,si neasteptarea lor.Si de viata o sa imi arate,o realitate mai dureroasa decit pot tine eu.Si de toti ma vor insela si dezamagi pina in ultima etapa neiertabila. Eu pur si simplu nu am sa pot sa simt asta. Si de timpul o sa doreasca sa imi arate toate acestea,si oamenii ce ii iubesc o sa imi arate asta: Eu nu am sa pot,dar eu am sa inchid ochii si nu am sa vad nimic! Atit timp cit ….cit !