Stiti ca  uneori incep sa scriu fara sa mai dau un titlu anumit acestor ginduri.Am nevoie de o liniste prafuita,o liniste intr-un colt de camera cu o lampa slaba si un sunet de muzica clasica abia abia auzindu-se.O raza de soare ce se zbate sa patrunda in odaie cu o foarte mare greutate,iar vintul sa nu mai bata.Da ,o liniste ce nu mai are parte nimeni din noi.Ce e asta linistea dinaitea fericirii?! Linistea cred eu ,ce ma ajuta sa ma regasesc sau cel putin sa-mi regasesc gindurile.

Linistea este natura ta esentiala. Ce este linistea? Spatiul sau constiinta interioara in care cuvintele de pe aceasta pagina sunt percepute si devin ganduri. Fara aceasta constiinta nu ar mai exista nici perceptie, nici ganduri, nici lumea.
Tu esti acea constiinta, deghizata in forma unei persoane.

Ori de cate ori simti tacerea in jurul tau – ascult-o. Inseamna pur si simplu sa o remarci. Acorda-i atentie. Ascultarea tacerii trezeste dimensiunea linistii in sinea ta, deoarece numai prin intermediul linistii poti fi constient de tacere.
Observa ca in momentul in care remarci tacerea din jurul tau, nu gandesti. Esti constient , dar nu gandesti.

Chiar si atunci cind privesti,pur si simplu priveste in tacere..ce ai sa observi?! Ceea ce altii nu au observat cind pur si simplu si-au aruncat privirea spre o floare mica,un copac mare,un ciine mic si slab.Chiar si acei oameni ce merg pe strada grabiti si fara zimbete.Urmareste cum azi soarele in liniste straluceste,de asta am sa va las pina mai tirziu si am sa plec si eu sa il privesc intr-o liniste ce ma ajuta sa il aud .

E melodie linistea asta,e melodie muta infipta in melancolie.