Viata ca o prada!

Pe urmele vietii vine si clipe care sunt poate mai greu de trai,dar constienti trebuie sa fim ca noi,oameni le facem aceste clipe mai grele.Si insasi pe urmele copilariei vine tineretea si-i ia locul fara prea multa vorba.Cu ea si cele mai reale lucruri.

Intentiile mele asaltau din toate partile viata pe care o cunoscusem pina acum fara sa reusesc sa intru in miezul ei.Imi era usor sa traiesc pentur ca aveam baza fundamentala linga mine,stiam ca daca cad ma vor ridica,daca gresesc ma vor ierta,daca pierd ei imi vor da o sansa,si chiar orice as face erau ei cu mine,parintii mei.Acum insa o schimbare radicala.Imagini intunecate imi veneau in minte.Si doar pina mai ieri am simtit acea imagine la care nu am vrut niciodata sa o vad.Si nu am poate nici un motiv in care sa incetez sa zimbesc,dar vreau sa pling mai mult.Clipe,clipe nici nu ma mai inteleg.Stiu doar ca sunt pina in cap ingropada de singuratate.Si chiar de nu e singuratea dar e firisoarele ei.

Si ce e asta.. .?!

Cind nu te asteapta nimeni,cind pleci nu stiu unde si vii nu stiu la ce.Cind acasa nu te mai asteapta nimeni,absolut.Si da, cind te trezesti dimineata si chiar daca afara e soarele cela care te  facea fericita,atunci dispare si acea sublima fericire.Cind iti iesi din minti de dimineata pina seara si nimeni nu poate sa vada .Cind iti este greu chiar de dimineata,si cind adormi cu lacrimi in ochi.Cind incrci ceva sa faci si la esec plingi.Cind nu mai stii ce sa faci ca sa treaca ziua si sa vina alta…de ce?!

Cind nu stii de ce ai nevoie,cind vrei sa auzi doar un cuvint de la mama si tata si nu ai cum.Cind vrei doar o imbratisare si nu ai de la cine.Cind vrei sa vorbesti si oare cui?!  Cind toti iti spun ca pleaca si doar tu nu stii unde sa pleci?! Cind stii ca va desparte o distanta ft mare,dar tu seara tot ii mai astepti sa vina.

Sa fie o perioada a vietii?! Mai mult o complicatie a timpului care tot omul isi o face,nu mai vorbim datorita cui am ajuns la asa distante de o liniste,acei ce au facut distanta au fost tot oameni,iar noi copiii lor.Da copiii ce traiesc momentul  fara trecut si viitor.

Credeti-ma ca marturiile astea care coplesesc fiecare gind de-a unui om,o sa se lase de astfel de istorii,ce se va descoperi uluit ca nu,dimpotriva,le avea si la 50 de ani.Milione de copiii,nu mai zic ca si din a noastra tara sunt pur si simplu lasati,acolo de unde ei nici nu au idee cum e sa incepi o viata de singur,un inceput la care e greu sa il pasesti.Si cum mai traiesc de aici,viata e ca o prada.!

Da,zic prada.Pentru de aici incepi sa traiesti altfel si sa uiti pentru ce te zbati.Iar miine sa stii ca va fi mai greu si vei plinge mai mult.Sau nu,nu..miine sa nu mai stii cit va mai dura asta greutate care o porti cu tine in spate.Doar astepti si incerci sa traiesti cu cit de greu doar tu poti sa tii,si din ce cauza gusti astfel de viata.?!

😦 iar tristetea se vede pina si pe acoperisul casei tale..

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.