La prima vedere s-ar fi crezut ca cuvintele mele s-ar fi asternut putin mai altfel.Si ca cu o mare tristeste as fi spus ca nu mai pot sa scriu…

.De ce?!

Pentru ca cind incep sa imi astern gindurile ele pare ca se ingramadesc acolo la iesire si nu mai stiu unde le-a fost locul.Doar ma ajuta acea memorie in cernala sa o aduc la inceput si din nou.Probabil daca a-ti citi toate scrierile mele,ati simti aceeasi stare,aceeasi privire a gindurilor care nu se mai schimba.Iar daca continui sa mai scriu ve-ti distinge apoi gindurile mele.Uneori ma simt brusc complesita de idei si uit ce am mai vrut sa zic.Parca as fi o umbra alba pe pamint si nu as mai descoperi in mine decit un adinc de privire ce mereu il arunc in suflet.Stiti ca de multe ori merg cu sufletu deschis,ceea ce ma ajuta sa acord la nimic-totul.Doar ca deja e ceva timp decit ca sa mai scriu ceva e ca si cum m-as gindi astazi si asi ajunge sa scriu vineri,da faptele sunt reale doar ca motivele mai putin.Si nu ma ajuta mai la nimic asta.Doar acele mici sperante care vin din partea celor care imi simt tacerea si gindurile si isi simt sufletul,doar aruncind o privire.Uneori scriu o pagina ca mai apoi sa o sterg si sa o scriu din nou.Scrisul mi se modifica,si concret nu va fi niciodata.Cine ma citeste si cine ma intelege,pare a fi o balanta sau nu stiu cum sa ii mai zic.Doar ea,privirea la acelei zile ce bate la usa vietii,acea zi fie luni sau vineri,pentru mine nu are o importanta mai mare decit ziua in care am scris mai mult sau mai putin.Se intimpla ca merg pe strada si incep sa privesc orice lucru odata cu o poezie intre timp pusa in gind sau ceva mai sus.E destul sa aud si o melodie,care ma ajuta sa le arunc lucrurilor o privire mai palida.Ca mai apoi sa uit ce am scris in gind si sa scriu din nou peste-o zi sau o saptamina.Imi pare rau,ca acum scriu mai putin decit ieri.Staruintele mele sunt putine atunci cind vad pe calendar o zi in care nu am putut sa scriu ceva,o zi in care cu trecerea ei sublima nu a putut sa ma cuprinda in cuvinte.Si am sa incerc sa schimb,doar ca acum eu nici nu mai stiu de ce este palida cernerala gindului meu,si se termina din cind in cind.Totusi fara cuvinte nu pot eu sa trec secunda din viata mea,chiar daca ele nu sunt asternute aici.Sa stiti ca continui sa fiu asa cum privirea ma lasat sa fiu.Si ca continui sa scriu in ginduri,sa scriu.