Gind de poezie.

Oare am sa reusesc?!

In dimineata cind  doar soarele ma va trezi.

Acea sclipire pe chipul meu va rasari.

O clipa-n trecut nu as putea privi,

Nimic nu mai regret,e timpul de-a trai.

                                   In seara cind pe cer stelute vor aparea.

                                   Nici somnul cel dulce nu ma v-a fura.

                                   Chiar si racoarea sarii, de mai apoi.

                                    Nu ma va duce,inapoi.

Din cele minute din viata, ce vor pleca.

Nu voi regreta ca am facut ceva.

Am sa incerc sa traiesc ca mai apoi.

Sa nu mai regret de trecere-n zori.

                        Oare am sa reusesc sa fug si sa dispar?!

                        Din cel mai sensibil loc de pe ocar.

                       Nu vreau de cit sa ma cufund.

                      Si sa mor,sa mor in tacut.

melodie din suflet..

Mai scriu !

Uneori ca sa scriu am nevoie de lovituri mari in suflet,chiar fie ele cit de dureroase.Uneori de oameni care nu ma inteleg si continui sa mai scriu despre ei.Alteori de oameni ce ma iubesc si se bucura cind zimbesc.

Si de ce scriu?! Ca poate nu gasesc raspuns la ceea ce am simtit azi,ca poate doar asa imi creez un raspuns la care mie mi-ar fi convenit.Dar pentru ce scriu?! E simplu doar ca sa ma regasesc,sa regasesc ceea ce ma facut azi sa simt mai putin decit ieri sau decit miine.

Am inceput sa scriu doar atunci cind in inima mea a aparut ceva ft special,ceva ce ma facut sa vad lucrurile altfel,pot sa zic ca e inspiratia sufletului meu.Doar ca atunci cind acesta inspiratie ma lasa in tacere,eu nu mai pot sa scriu.Ce sa mai scriu cind nu mai vad lucrurile cum le vedeam,cind in suflet e un gol si in inima sut urme dureroase.Cum sa scriu cind cu indepartarea lui se pierd si ale mele ginduri,pur si simplu se indeparteaza si nu mai pot sa scriu.Dar vreau sa scriu

Ce v-a fi cind il vei lasa sa plece,pentru totdeauana?!

   …nu l-as lasa pur si simplu si daca m-ar lasa apoi …nu am sa mai scriu,cu greu as spunea asta si cu greu as crede,dar asta e . Nu mai pot sa scriu cind  nu il stiu aproape,nu mai pot sa scriu!

Scriuu doar ca mai mult in al meu Univers scriu ,mai mult traiesc in  el si natura care o creaza.Si vreau mai mult sa scriu de:

  sa scriu de el..de sentiment..de dragoste..

       sa scriu de ea tacerea in nepatruns…

            sa scriu de melodie si de dans…

                  sa scriu de soare si tot ce in natura ar fi ramas..

   sa scriu ca azi sunt mai trista decit miine,sa scriu ca al meu suflet lui ii apartine,sa scriu ca visez mai mult decit traiesc.

 Sa scriu sa mai scriu!

Mai scriu ca si cum o floare din zapada zimbeste.

Mai scriu in suflet si in privire ce se orbeste.

Mai scriu in stele si in soare.

In ginduri,vise si ninsoare.

                  Oricit de greu un dor, ma apasa.

                 Si cit de adinc, o lacrima se varsa.

                 Si cind un suris dispare de pe fata.

                 Vai,esti trista chiar de dimineata?!

Mai scriu si cind nu pot.

Mai scriu si cit ma intorc.

Cind visez si ochii sunt inchisi.

Acelasi lucru fac,mai scriu fara scris.