Timpul trece,draga sora!

Probabil de atitea zimbete in dosul casei,de atitea culcusuri  in cele mai nepatrunse locuri  pe l-a inceput de vara,de atita lovituri din ciresul din gradina am uitat sa mai insemnam in calendar si sa ne dam seama,ca a mai trecut o zi.

Atitea intimplari frumoase,amintiri tiparite pe o vesnicie in inimile noastre.Nu cred ca si acum as dori sa ma resemnez ca da,nu este ce a fost atuncia.Si de cind am inceput sa inteleg timpul,de era mai bine cind nu pricepeam ora cum merge ea ,apoi am inceput sa inteleg ce mătura acest timp si ce imi ea 😦

Timpule ce faci tu din tot ce am avut?! Chiar nu vezi ca pling acum,nu vezi ce am in suflet?!

Habar nu ai cum paseam atunci cu ele,cum zimbeam,cum plingeam.

Mergeau pe cararusa ceea din deal,trei surori mici.Care cind se incepea coptul poamei,ele isi vindeau poama,ban fiind frunzele.Si continuam sa tina in secret care din butuc e mai gustos si sa copt mai bine,dupa care imi sopteau la ureche : “Eu am un secret ,da sa nu mai spui la nimeni “.Doamne,cum sa uiti?! Cind ne punea mama de serviciu sa facem curatenie in casa,cind ne puneam la vorba nopti intregi,cind ne plingeam una altuia si cind ne spuneam totul,cind eram suparate si alergam in gradina sa nu ne vada nimeni,cind faceam curat in gradina si la sapat apoi doi metri restul ii acoperam cu pamint,cind puneam ceapa cu mama si cind mama nu era apoi facem o groapa si noi repede am terminat lucru,cind ca sa plecam in centru trebuia o zi intreaga sa facem curatenie generala si cind intirziam de ora 00:00 apoi facem curatenie in bucatarie cu toate ca era curat,cind unde nu plecam eram impreuna,cind imparteam totul,cind imbracam hainele una la alta,si acum e pastrat obiceiul 🙂 … cind toate clipele ce au trecut de pina acum au fost cele mai minuate,adevarate si fericite.

Si acum ce aflu,ca tu timpule imi iei totul,ca aduci peste noi o distanta mare si nu mai lasi nici o dimineata in care sa fiu trezita de ea,de sora mea.Nu am avut pe nimeni atit de apropiat de suflet,ele erau si sunt razele de sperante din inima mea.Mi-e atit de greu ca realizez ca sunt mai mare si ca nu am sa mai pot sa fiu ce am fost,sa fac ce am facut,sa zimbesc cum am mai zimbit.Nu o sa mai fie nimic,viata ne-a adus o alta etapa.Si acele trei pasi ,le-au situat in trei bucati de pamint,le-au dus in departari.

Chiar daca suntem la fel de iubite,chiar daca acelasi zimbet este intruchipat in noi,chiar daca continuam sa fim una pentru alta,oricum mai rar o sa alergam in gradina noastra,mai rar o sa cumparam poama cu frunze,tot mai rar.Si  e atit de greu sa te desparti de sora ta,sa o lasi sa plece pe un drum singura.Nici nu stiu cum sa mai redau in cuvinte,lacrimile astea care curg din cauza ca ti-e dor de ceea ce nu ai sa mai ai parte,de acele timpuri atit de simple si cu o asa mare fericire.

Vezi,timpule era atit de bine cind nu stiam ca existi..

 

Iar miine..

Trece saptamina ca o zi pierduta ,trece ziua ca o ora,iar in minutul cela …ea scrie..
Atit de mult vroia sa scrie incit se parea ca se pierde in fiecare zi in lumea cuvintelor,si cauta mereu locuri linistite in care orice lucru sa ii fi placut.
O zi mai frumoasa azi,atunci ea se aseaza din nou la masa de afara si incetisor arunca parca priviri in jurul ei,analizind fiecare miscare,chiar si acea frunza ce a fost ascunsa iarna asta,chiar si acel de firicel de iarba nespus de micut ce se pare ca se chinuie cu fiecare zi sa se mai inalteze putin.
Dupa care ea creionul in mina si incepe sa scrie o pagina,inca una.
Razele soarelui care ii lumineaza mereu privirea iar vintul care azi ar fi parut mai rece ,se juca in parul ei de parca o alinta ca pe un copil.O melodie de pe geam se aude in soapta,de parca ar ajuta-o sa isi gaseasca sufletul.
Scrie si in acelasi timp isi numara zilele din calendar care are sa treaca,se opreste din scris si isi dadu seama  ca azi i-ar mai sufera,mai putin sau mai mult decit ieri nu putea-i sa iti dai seama,ca avea privirea asa nedumerita,de parca ar fi spus ceva cu ea si in acelasi timp tacea.Orice zi ce avea sa treaca,intelegea ca privirea o sa inghete asa,cum ingheata apa la inceput de iarna.Ar fi spus cineva ca ea sufera sau a suferit cindva,dupa zimbetul ei pina la urechi nu mai poti spune,zimbeste cind se uita la soare si cind se joaca cu el.Zimbeste,dar ….
Observa ca ar fi scris doar de aceea ca azi ii este mai greu sau..ca nu sa schimbat nimic,iar miine..?!
   miine va fi la fel…

E melodie muta..doar eu o ascult..

Privesc spre cer chiar cind nu vad nimic,

Sunt atit de fericita ca pot sa disting.

Formez din nour-aer,apoi il opresc.

Atunci cind pe un minut,eu nu vreau sa traiesc.

           Si cind acel vint din departari,

           Ce nu se mai opreste, nici la strigari.

          Ce uita de virgula,ca mai apoi

          Sa aduca acel soare din noi.

Natura danseaza cu melodia sa

Ea astfel imi linisteste,privirea mea.

Ma intreb oare ,daca existati?!

Acei oameni,care melodie muta ascultati.

Dragostea la distanta!

Care ar fi intreaga definitie a dragostei?! Pentru ca nu e destul chiar si acel google si acel DEX ca sa iti explice in carne si simtul tau ce este acest cuvint din care noi traim.Nu cred ca e posibil sa te convinga tot ceea ce citesti ca : “Nu exista o dragoste pura si adevarata la distanta”.Nu cred ca e posibil sa va bateti cu pumnul in piept fara ca sa simti pe propriul suflet,fara ca sa lupti pentru asta.

Dragostea si Viata,aceste doua cuvinte sunt strinse legat intre ele doar prin supravietuire.O dragoste adevarata se prinde in carne,ceea ce e imposibil sa o tai fara ca sa nu te doara.Indiferent din ce colt al lumii ai privi-o ea iti da aceleasi aripi,aceleasi sperante ca si la 1 m de linga tine sau 3000 km.Pur si simplu sentimentul acesta nu cere de cit sa fie pretuit si absolut pastrat in inima,ceea ce nu cere mai muult nimic.Multi din voi ar spune ca ” uite da,stiu ca nu exista si cu asta totul ” doar pentru ca nu sunteti pregatiti sa asteptati un an sau trei,o luna sau o saptamina,pur si simplu nu sunteti pregatiti pentru acel inceput care nu e atit de usor.La fel si baietii la fel ca si fetele,se intreaba de ft multe ori ” De ce sa  astept?..    Pentru ca dragostea stie sa astepte,alta lumina sa ii deie sperante pentru ziua de miine nu sa inventant,cel putin pentru mine.Pentru ca nu astepti nimic mai mult decit o imbratisare si o sarutare,sufletul doar ramine la tine.Ceea ce inseamna ca acel suflet al dragostei tale e cu tine mereu,oriunde si orice ai face.De dimineata somnoroasa si pina dupa amiaza obosita.In fiecare zi…noapte..

Pur si simplu daca ai in suflet acest nebun sentiment,apoi nu mai conteaza nici mii de km ce ar parea ca va dispart.

“Dragoste la distanta”este definita in DOR!