Privesc spre cer chiar cind nu vad nimic,

Sunt atit de fericita ca pot sa disting.

Formez din nour-aer,apoi il opresc.

Atunci cind pe un minut,eu nu vreau sa traiesc.

           Si cind acel vint din departari,

           Ce nu se mai opreste, nici la strigari.

          Ce uita de virgula,ca mai apoi

          Sa aduca acel soare din noi.

Natura danseaza cu melodia sa

Ea astfel imi linisteste,privirea mea.

Ma intreb oare ,daca existati?!

Acei oameni,care melodie muta ascultati.