Sa fii femeie de la-nceput,

Cind mai intii natura o indragi,demult.

Si a rostit-o, dindu-i un parfum,

Si a privit-o, dindu-i un album.

Natura trupul ei i-a pictat,

Iar florile in veci i-au incaltat.

Toata finitatea de prin planete.

Sa moara de placere,sa moara sa se-nbete.

La fel si pomul cu puterea lui.

Iar stejarul cu multimi de pui.

I-a dat in miini si in caractere,

Putere si rabdare in mii de gresele.

Cu toane a venit si marea,apoasa.

Si a facut-o pe ea,capricioasa.

Iar radacinile cele mai vinjoase,

Au facuto sa fie cea mai pretioasa.

In profunzime a aparut si luna,

Acum in locul ei,tu sa ii tii cununa.

Iar stelele ce au numit cu sclipire.

Tu nu josnic, sa cazi in iubire.

Din nouri pufosi si neatinsi cu mina,

I-au modelat,femeii un suflet cit luna

Si ce-i frumos si sfint,fara de pata.

Acum in sufletul ei,deschis nu se arata.

Din vinturi si furtuni,frumoase.

I-au impletit fiorii,de suparacioasa.

Si cind si ploaia a vrut sa ii ofere,

Furia ascunsa parca in miere.

La fel de frumoasa si fina,

A facut-o cu greu ca o regina.

Iar cind atinsa dureros i-a va fi,

Cu cel mai veninos schin, va izbuti.

Un rasarit si soarele,i-a dat in brate.

Mii de calduri si raze in nuante.

Cu mina ei,oricind,vei fi tu rece.

Te incalzeste si pe seara,iti trece.

La fel ca timpul au facut-o trecatoare,

Si orice greseala de-a ta,pentru ea e o schimbare.

Se pierde in pururi si se ascunde mereu,

Si nu o mai gasesti chiar daca ai tupeu.

E facuta de natura,femeia bizuitoare.

Din diamante de gheata,stralucitoare.

Pe cit de luminoasa,pe atit de rece.

Cu doar o privire,te ingheata si cind vrea te topeste.

E mama ei,natura misterioasa.

Si chiar daca o cunosti,ea arata ca-i aleasa.

Nu o stii ca mama ei e natura.

Si azi e calda,dar dimineata cade bruma!