E altfel!

Scriu si simt ca totul s-a schimbat,ca soarele e mult mai altfel!Ca si stelele lumineaza mai nu stiu cum.Ca timpul nu imi da ore in sir sa mai scriu decit in ginduri..

E aceasi zi,si tot e primavara dar dimineata nu e ca atunci.Ce nu imi ajunge sau mai bine zis ce nu ii ajunge sufletului meu.Si cit de simplu pot spune in miile de cuvinte care nu imi mai incap in sufletul meu.Cita durere poate tine un om?! Cita schimbare poate sa mai simta?! Si totusi e altfel.E omul acea enigma care se schimba nu cu luna sau cu anul ci cu minutul.

Cit imi lipsesc anii in care simteam mingierea aceea ,cea mai finuta a miinilor maicutei mele.Si ce fel de viata isi face omul,incit e nevoit sa aleaga drumul cel mai ascuns,incit e nevoit sa se trimita si sa se separe de cele mai iubite fiinte.

Incepeam sa scriu si nu stiam exacta ce am sa spun aici,caci demul nu am mai scris si toate cuvintele din nou se ineaca in ginduri,gata  sa se reverse.Caci e timpul asa,sau e ecoul vintului care imi readuce aminte de cele mai frumoase clipe,de cele mai frumoase sarbatori ce le-am intilnit cindva la masa aia de afara cu intreaga familie.Asa usor,usor…impreuna!

Incerc sa descifrez timpul,care doar el apasa pe rana noastra.Atunci cind intilnesti orice anotimp,cu toata ca nu doresti dar mai intilnesti si o amintire,colo aruncata de tine.Iata astazi,si iata miine…are sa fie cele mai frumoase sarbatori,sarbatori care aduc din nou sperante si aripi in privirele oricui.Si iata cum aceste clipe ce au sa vie aduc si ele,trecutul lor.Acel trecut care era mult mai bun,mai fericit ,mai unit.Ce n-as da?! Ca sa mai simt glasul lui tata care dimineata ma trezea,cit de devreme.Sa mai simt acel miros de sarbatori copt de mama,acele sarbatori care erau cit de simplu pregatite dar eram foarte  multi caci eram impreuna.

Si Doamne?! cite mai au sa vie..cite mai au sa treaca fara a mai trai impreuna.

Totul trece,absolut totul trece.Iar in suflet se tipareste doar clipele cele care ti-au daruit emotii,se tipareste si dorul ce se naste in fiecare zi pentru tot ce a mai trecut sau are sa mai treaca!

Published by daianapirgaru

Hello, there! My name is Diana. I am from the Republic of Moldova. Moved to the United States in 2016, and started from the beginning. I was born to inhale words instead of air, to have ink instead of blood, to live thousands of years everything people live in a moment. Since I remember myself, I had this deep connection with the moon, autumn, and woods. I was the sensitive child in the family or the weirdest one. I discovered my passion at an early age, but my wings were broken since I was in high school. Didn't stop flying. Moved to another planet, where I had to learn English from the beginning. I am an overexcited person who adores words and struggles with grammar. I write gritty short stories, novels, and poems, holidays articles, etc. Besides that, I am a student and a MOM.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

My Soul In Silence Waits

For you alone my soul in silence waits — Psalm 62: 1

Help Break The Silence

Give A Voice to the Voiceless

Orkidèdatter

Faith is seeing light with your heart when all your eyes see is darkness.

The Truth about Serge Benhayon

By Students of Universal Medicine

%d bloggers like this: