Unde ma intorc?!

Mereu cind incerc sa analizez timpul ,ma opresc din secunda zilei si ma gindesc oare cit v-a mai dura oprirea asta,tainuita?In calendarul meu de pe perete,incercuiesc zilele ce s-au scurs in stire si in nestirea mea.Cit de repede si cit de neintelese mai trec.

Iar viata e atit de scurta incit si eu mi-am dat seama.Ca e atit de putina si e atit de uitata,pierduta.Nu mai stiu unde o sa ajungem ,dar pierderea asta ne ascunde,ne schimba,ne duce in fundul si in virful pamintului.Si orice cuvint,orice fapt isi pierde intelesul.Cind picioare ai si drumurile s-au pierdut,unde ochi mai ai dar  cerul s-a schimbat.Unde viata mai ai si parca timpul si-a schimbat pasii.

Si cind privesc in urma si a mai trecut o primavara,apoi rascolesc prin ginduri si cu greu gasesc acele amintiri care s-ar fi incercuit in calendar cu un stilou rosu.Doamne si sunt atit de putine,zile in care as fi simtit ca chiar traiesc.E un vint ,timpul nostru ,un vint ce a uitat sa se mai potoleasca.Poate era mai bine cind eram micuta de tot si nu intelegeam cum are sa treaca ora.

Incerc sa evadez din asta lume,sa ma ridic pe un virf de deal  sa privesc lumea de acolo sus.Iar privirea ceea,ce capata tristete si imi rupe sufletul,caci pe pamint nu se observa decit oameni care au incetat sa mai zimbeasca,oameni grabiti si nu de timp dar de neajunsuri.Ce sa mai vad,un om ce lasa,pierde,uita,uraste,si nu mai traieste.De parca as fi trecut eu sau au trecut ei,nici nu mai inteleg.Si ramin pe punctul meu,colo sus unde tot mai privesc ceea ce de fapt nu as dori sa privesc,doar sa inchid ochii..privesc si eu in curtea casutei mele, ca nu se vede decit florile de pe copaci,caci e primavara.Arunc privire spre linistea paminului,si ma doare ca nu se vede luminitele celea care cindva nu se ascundeau in casa.

Credeti ca mi-e bine aici ?!…ba nu ..Cel mai mult asta imi doresc sa plec,cel mai mult imi doresc sa ma intrebati si sa va spun..!!Sa plec de acolo,sa plec acasa unde intimplator,in bucatarie o v-oi zari pe maicuta mea,asa grabita si frumoasa.Unde mai priveste dincolo de geam,spre tata care isi gaseste cite o ocupatie in gradina,doar e primavara la mijloc.Sa deschid usa si sa ma intrebe cineva,cum a fost azi si cum a trecut totul?! Sa ma astepte cineva pina si la lucru.

Separata de timp,de voi,de casa….dar cum sa ma reintorc si unde ma intorc ?! Unde sa mai privesc ca sa primesc acea lumina si caldura,care cindva era simtita in casuta mea,in ograda mea,in satul meu.

Aceasi Zi!

Te intorci,te intorci de undeva si te intrebi …unde te intorci?!Si cit de greu e sa simti ca frigul are sa fie stapinul sufletului tau..a casei tale.E greu,mai mult decit a te  lovi,decit a ingheta iarna.Caci e rana sufletului, de asta toti fug! O enigma de timp ce despare drumurile.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.