Cuprinde-ma cu tot cu suflet si inveleste-ma cu plapuma de fier ca sa pot sa mai exist ,sa respir impreuna cu sufletul meu.

Doamne nu iti cer decit,sa ramii cu mine in orice pas.Sa imi luminezi privirea si sa mai ramin un om cu suflet.

Ma doare,caci sunt obosita sa vad cu fiecare zi cum se schima omul si faptele lui.Sunt om si eu,si nu mai stiu daca as mai dori sa ramin in chipul asta ,de care si natura ar fugi.Caci nu pot sa vad ca mint,ca fug si ca zimbesc fara sa vreau.Nu vreau sa imi alung sufletul din mine,vreau sa ramin deja nu om ci un “om cu suflet”.

Din nou imi gasesc linistea si las ca ochii sa fie inchisi,doar asa pot sa mai simt cum sufletul se ascunde si nu de durere ci de praful lasat pe-o dureroasa realitate.Ma tem,caci nu mai gasesc suflete ,nu mai gasesc oameni care as putea sa imi las sufletul sa il stringa in brate,adevarat.Ma tem,ca schimbarea asta o sa doara mai mult.Si nu vad nimic si nu ca mai tin ochii inchisi,caci sunt sigura ca daca o sa ii deschid o sa vad decit “nimic”.

Nu mai cred in nimic,decit in tine Doamne.Nici in oameni nu mai cred caci isi schimba chipul dupa oricare pas facut.Nici in natura nu cred caci azi ma incalzeste si miine ma ingheata.Si ma pierd,mor si nu mai pot sa fiu vie,caci se pierde totul.

Stiu Doamne,ca toti iti cerem si iti cerem fara sa ne mai gindim ca a ta privire este ingrozita cind ne priveste.Insa in sufletul meu incearca sa se mai zbata acele firisoare vii care simt,si in durere se ineaca.Mai cred ca bunatatea ta v-a incalzi lumea si gindul tau ne va lumina visele.Doamne,stiu ca si  gresesc si eu ca fiecare om de pe pamint,cu toate ca nu vreau.Dar incerc ca fiecare rugaminte sa vina din sufletul meu,caci inca il mai am.Nu ma lasa sa ma pierd si nu imi da drumul  de mina,caci vreau sa te tin pina la infinit.E atit de greu sa traiesc aici,pe pamint.

Tine-ma strins in bratele tale si gaseste-ma odata,pastreaza-ma…pentru totdeauna.Astazi mai mult ca niciodata doresc sa iti spun cit as dori sa te cunosc si sa te completezi odata cu ruptura mea.Poate e putin ce pot sa iti spun acum dar arde ,arde ,arde in mine cuvintele.Si nu stiu cine esti,de unde vii si unde te duci dar pot sa simt ca undeva o sa ne intilnim.Ca undeva esti asteptat de mine si spre mine vei veni.Insasi numele ”necunoscut” ma fascineaza.Caci cine altul ar fi ,stapinul iubirii mele,de care ma simt legata strins.Delicatul iubit al ceasurilor de desfatare ,vestitorul primaverii impodobit cu flori albe,cu finitate in miini,incintatorul baiat al carui glas era o dulce muzica,si a carui frumusete era vesmintul inimii mele,asa cum e cheia de bolta a fortei dramatice.

O adevarata credinta si marturisire a iubirii,caci se zbate acel necunoscut in firisoarele de vine din inima.Si scriu si simt ca exista in mine,in gind si in suflet.Acum iata zimbeste frumos,usor si atit de adevarat unde imi naste si mie citeva aparente de zimbete curate.

E necunoscut caci l-am visat ieri seara,si e necunoscut caci chipul nu am dovedit sa il completez.E necunoscut si putin vorbeste,doar emotiile lui,privirea lui capata acele sentimente ce le-ar fi simtit,ne mai dovedind sa imi spuna.

…..Ploaia inca isi varsa lacrimile pentru regretele mele,pentru moartea mea,pentru dezamagirea lor,pentru ruptura mea de suflet si sperante,pentru insasi lacrimile mele,mii de lacrimi,pentru pierderea mea,pentru aparenta de simturi false,pentru supunere si in final pentru stergere a memoriei.

….Ploaia,inca mai plinge..pentru ca mai apoi sa reinasca totul,pe mine paralel cu natura.Si o sa mai scriu daca s-a oprit din plins,ploaia.

Prin picaturile de ploaie nesigure,de parca picura si nu ar mai picura.Apare acel,al meu “necunoscut de taina ascunsa”care aduce parfum si siguranta.Care reinaste si trezeste emotiile care au fost ucise,care reinaste si ajunge la radacinile ce-ar fi putut sa mai ramina vii.E luceafar tiparit in ochii mei,cind usor ridic privirea sus,ma lumineaza si imi aduce sclipire.Continui sa il privesc chiar de ploua,chiar daca azi seara nu o sa mai apara,chiar daca pleca.E luceafar dar e necunoscut,si totusi e amintire si e in suflet.Ce poarta cu el parfum de inspiratie.

E pierdut in taine si ascuns de mine,acolo in inima sa nu il mai simta si sa nu il mai vada nimeni decit eu.Caci e in vise,si in privire.Si este asteptat de pina acum si de acum in colo.