Necunoscut cu taina!

Tine-ma strins in bratele tale si gaseste-ma odata,pastreaza-ma…pentru totdeauna.Astazi mai mult ca niciodata doresc sa iti spun cit as dori sa te cunosc si sa te completezi odata cu ruptura mea.Poate e putin ce pot sa iti spun acum dar arde ,arde ,arde in mine cuvintele.Si nu stiu cine esti,de unde vii si unde te duci dar pot sa simt ca undeva o sa ne intilnim.Ca undeva esti asteptat de mine si spre mine vei veni.Insasi numele ”necunoscut” ma fascineaza.Caci cine altul ar fi ,stapinul iubirii mele,de care ma simt legata strins.Delicatul iubit al ceasurilor de desfatare ,vestitorul primaverii impodobit cu flori albe,cu finitate in miini,incintatorul baiat al carui glas era o dulce muzica,si a carui frumusete era vesmintul inimii mele,asa cum e cheia de bolta a fortei dramatice.

O adevarata credinta si marturisire a iubirii,caci se zbate acel necunoscut in firisoarele de vine din inima.Si scriu si simt ca exista in mine,in gind si in suflet.Acum iata zimbeste frumos,usor si atit de adevarat unde imi naste si mie citeva aparente de zimbete curate.

E necunoscut caci l-am visat ieri seara,si e necunoscut caci chipul nu am dovedit sa il completez.E necunoscut si putin vorbeste,doar emotiile lui,privirea lui capata acele sentimente ce le-ar fi simtit,ne mai dovedind sa imi spuna.

…..Ploaia inca isi varsa lacrimile pentru regretele mele,pentru moartea mea,pentru dezamagirea lor,pentru ruptura mea de suflet si sperante,pentru insasi lacrimile mele,mii de lacrimi,pentru pierderea mea,pentru aparenta de simturi false,pentru supunere si in final pentru stergere a memoriei.

….Ploaia,inca mai plinge..pentru ca mai apoi sa reinasca totul,pe mine paralel cu natura.Si o sa mai scriu daca s-a oprit din plins,ploaia.

Prin picaturile de ploaie nesigure,de parca picura si nu ar mai picura.Apare acel,al meu “necunoscut de taina ascunsa”care aduce parfum si siguranta.Care reinaste si trezeste emotiile care au fost ucise,care reinaste si ajunge la radacinile ce-ar fi putut sa mai ramina vii.E luceafar tiparit in ochii mei,cind usor ridic privirea sus,ma lumineaza si imi aduce sclipire.Continui sa il privesc chiar de ploua,chiar daca azi seara nu o sa mai apara,chiar daca pleca.E luceafar dar e necunoscut,si totusi e amintire si e in suflet.Ce poarta cu el parfum de inspiratie.

E pierdut in taine si ascuns de mine,acolo in inima sa nu il mai simta si sa nu il mai vada nimeni decit eu.Caci e in vise,si in privire.Si este asteptat de pina acum si de acum in colo.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.