Cuprinde-ma cu tot cu suflet si inveleste-ma cu plapuma de fier ca sa pot sa mai exist ,sa respir impreuna cu sufletul meu.

Doamne nu iti cer decit,sa ramii cu mine in orice pas.Sa imi luminezi privirea si sa mai ramin un om cu suflet.

Ma doare,caci sunt obosita sa vad cu fiecare zi cum se schima omul si faptele lui.Sunt om si eu,si nu mai stiu daca as mai dori sa ramin in chipul asta ,de care si natura ar fugi.Caci nu pot sa vad ca mint,ca fug si ca zimbesc fara sa vreau.Nu vreau sa imi alung sufletul din mine,vreau sa ramin deja nu om ci un “om cu suflet”.

Din nou imi gasesc linistea si las ca ochii sa fie inchisi,doar asa pot sa mai simt cum sufletul se ascunde si nu de durere ci de praful lasat pe-o dureroasa realitate.Ma tem,caci nu mai gasesc suflete ,nu mai gasesc oameni care as putea sa imi las sufletul sa il stringa in brate,adevarat.Ma tem,ca schimbarea asta o sa doara mai mult.Si nu vad nimic si nu ca mai tin ochii inchisi,caci sunt sigura ca daca o sa ii deschid o sa vad decit “nimic”.

Nu mai cred in nimic,decit in tine Doamne.Nici in oameni nu mai cred caci isi schimba chipul dupa oricare pas facut.Nici in natura nu cred caci azi ma incalzeste si miine ma ingheata.Si ma pierd,mor si nu mai pot sa fiu vie,caci se pierde totul.

Stiu Doamne,ca toti iti cerem si iti cerem fara sa ne mai gindim ca a ta privire este ingrozita cind ne priveste.Insa in sufletul meu incearca sa se mai zbata acele firisoare vii care simt,si in durere se ineaca.Mai cred ca bunatatea ta v-a incalzi lumea si gindul tau ne va lumina visele.Doamne,stiu ca si  gresesc si eu ca fiecare om de pe pamint,cu toate ca nu vreau.Dar incerc ca fiecare rugaminte sa vina din sufletul meu,caci inca il mai am.Nu ma lasa sa ma pierd si nu imi da drumul  de mina,caci vreau sa te tin pina la infinit.E atit de greu sa traiesc aici,pe pamint.