Noi oamenii suntem enigma timpului,la fiecare anotimp ne schimbam.Zburam si ne pierdem ca o pana ce zboara in vint.Suntem diferiti si totusi atit ne asemanam.Da,suntem papusi vii unde ziua este ca o scena de teatrul .Si reusim sa jucam,sa jucam si sa traim.
Ce vad eu?! Azi sau Miine?!
Oameni,oameni ce se schimba! De parca ar fi purtat masca,azi iau una mai perfecta,miine altceva.Si ma doare aceasta schimbare,caci sunt nevoita cu greu sa lupt pentru a mea pastrare.Caci nu vreau decit sa fiu eu,asa sa fiu azi si miine.Nu stiu,cred ca inca nu stiu cum e sa fii atit de diferit,insa stiu cum te simti cind crezi ca cunosti un om si el e total diferit.
Privesc in urma si ce vad ?! …deja nimic,ma inec in cuvintul asta.Si vreau sa inchid ochii si sa nu privesc acolo unde ochii mei doresc sa se inchida.
Pierd zimbetul si nu mai gasesc refugiul meu,caci as fugi de toata lumea.Se ascunde sperantele sau au fost taiate,pur si simplu.Se duc si visele,sclipirea,totul.Se schimba timpul si se ascunde si lumea mea.
Esti trista?!
Nu..pur si simplu nu mai stiu cum sunt..si nu sunt trista~!
