Azi ,o zi cu un suris de ploaie.E dimineata si ploaie nu se opreste sa mai plinga,nici nu o mai inteleg caci cind ea plinge ar trebui sa pling si eu.Si nu pot sa ma obisnuiesc caci cindva simteam cum pe obraz se joaca picaturi sarate,picaturi umede.Simt ca plinge si ea pentru mine,nu ma lasa sa fiu trista cu toate ca in suflet simt un gol,care mi s-a parut doar ca a fost implut.Astept ceva,si nu stiu ce!

Poate doar sa apara o raza de soare.Uite ca sunt atit de iubitoare de mireasma naturii caci mi-a simitit dorul si mi-a simtit chemarea,caci parca e seara si soarele a aparut.Si cit de repede poti sa fii inghetata si cit de repede poate sa te incalzeasca,o atractie ce se zbate in mine.

Doar ca e un resentiment,ce se uita cu fiecare zi! Il las sa plece caci nu mai pot oferi sentimente spre viitor.Inchid usa si nu mai las ca sa mai vie ,caci vreau sa traiesc in fluturi.Nu sunt sigura daca mai am o rana veche,sunt sigura ca vreau sa o vindec.Caci imi cresc sufletul din si pentru iubire,pentru sentimente vii si nu uitate,pentru sentimente cit de vechi dar totusi noi.Rana veche poate fi vindecata,si stiu de ce caci nu mai pot sa scriu de ea.Nu ca nu as dori ci ca nu imi mai trezeste nici un sentiment,nu ma insipira nici cu putinul,nu am de ce sa mai scriu de ea.In privirea mea rasare un timp mai nou ,un timp mai placut si iubitor de nopti cu picaturi de ploaie.

Desi poate nu ati realizat dar  e timpul sa privim cu alti ochii si acea dezamagire,si acele respingeri si eliminari pentru a nu crea rani in sufletul nostruOameni,nu lasati ca ranile vechi sa va cumprinda tot sufletul caci nu o sa traiti decit cu amintiri,ca mai apoi sa nu iubiti ci doar sa uriti.Ranile vechi sunt resentimentele ce au ca functie sa nu va mai lase loc pentru sentimente noi si adevarate.Si nu avem timp mult,nu avem timp sa ne gindim ca am pierdut,ca ne-au lasat,ca am gresit.Tot ce mai reusim sa facem e sa iubim chiar daca nu ne-au iubit,sa nu lasam chiar daca ne-au lasat,sa pastram chiar daca nu ne-au pastrat si in final sa vindecam ranile vechi ca mai apoi sa putem primi si darui din nou cele mai frumoase sentimente.Nu ma doare sau poate ma doare,dar am acoperit deja o rana veche,a fost usor caci am primit ceva mai simplu si adevarat,am primit credinta ca mai exista ceva adevarat.

E simplu,e atit de greu si dureros,dar atit de clar sa fie veche rana si nemai cumprinsa de prezent!