O lume plina de farmece si ginduri,

Imi copleseste atit de frumos aceste ginduri,

Luceafarul de sus atit de intins,

Cu sperante mii imi spune ca inca nu s-a stins.

Ce s-ar numi alinare a bratelor ascunse?!

Nici cu privirea nu pot fi vazute.

E vintul de seara,palid si plin de veste.

Sopteste ca vine,vine o noua poveste.

Inchid ochii usor si incerc sa-mi desprind privirea,

Si nu mai stiu de unde rasare,nemarginirea.

Si cit suflet  oare depune,aici simtirea.

Nu mai exista nimeni si apoi se naste multimea.

Ma pierd si m-am gasit in locul atit de simplu.

 Traiesc si mor odata la fiecare ziua,

Iar viata nu-i decit un gind de poezie!