Nu ma lasa aici,nu ma lasa in seara asta!

Ceea ce era in sufletul ei poate ca nu putea fi exact scris in cuvinte,dar simtea cum cineva se desprinde usor de cuvintele care cindva le-a spus cu atita credinta.Nu stia ce se intimpla,caci era prea frumos.Nu stia ce simtea dar ii parea ca e o zi nu prea implinita si o sa treaca asa simplu .

Adesea i se intimpla cind inima o doare si in acelasi timp simte ca ziua are sa ii aduca la poarta sufletului o veste ce o sa ii tulbure viziunea,o veste ce o sa nasca din nou lacrimile ei.O doare vocile care mereu se incurca de tarie in mintile ei.Intelegea greu insa intelegea ca nimeni nu se zbate pentru ea,pentru ca sa o tina aproape si sa nu ii deie drumul nicioadata,atit de mult simtea nevoia asta.A fost lovita in trecut ,atit de profund incit i-a ramas rani ce i-au schimbat aproape totul.Dar asta era mai putin importat pentru ea,caci ranile au fost uitate precum oamenii care i le-au facut.Prezentul ,prezentul care a incercat sa nu il mai simta,acum a prins radacini si uite ca ea,din nou simte.Probabil e mult mai frumos acest sentiment,dar nu se gindea ca cindva ar putea sa simta ca v-a pleca si el,de fapt nu a plecat dar a simtit asta.

-Ce se intimpla?!

Nu se intimpla nimic,macar nici nu se schimba nimic,e o noua zi pur si simplu in care am vazut si am simtit ceea ce in zilele de ieri nu am simtit,nu se schimba nimic.Demult,nu am observat ca sufletul are sa prinda din nou radacini si sa ii simt cum se zbate din nou spunindu-mi ca nu apreciaza starea in care ziua asta i-ar fi dat-o.Dar nui nimic,caci nimic nu s-a schimbat,e o zi in care am simtit doar ca sunt mintita si mi-am adus aminte de trecut,aceeasi simtire.Si nu vreau sa inteleg ca chiar sunt tratata in asa mod,de parca as fi o papusa in care nu are suflet in ea.Si cit de mult,m-am saturat sa mai simt cum ma simt acuma,nu ma intelegi ca sunt atit de profund aruncata in seara asta,nici macar nu ma vad.Am obosit sa ma intreb : ” ce se intimpla?”,chiar am obosit.

Cuvinte,cuvinte oare poti sa le spui atit de usor cind nu sunt adevarate?!Oameni nu spuneti,nu vorbiti ,nu scriti cind nu stiti ce simtiti,cind cuvintele nu v-a apartin,cel mai mult sufletului.

Si nu mi-e frica caci,de-atita ori am fost mintita,mi-au fost spuse cuvinte care nu le apartin.Mi-e frica sa nu se stinga ultima luminita a sufletului,sa nu se ascunda ultima picatura de suflet si ultima picatura de cuvint,mi-e atit de frica sa nu ma lasi aici in seara asta!

Ceea ce vreau acuma,e doar sufletul sa mai traiasca,sa stiu ca nu sunt dezamagita si ca traiesc!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.