De-ar  fi fost doar o zi si o noapte,ar fi fost gata apoi sa moara.Fara indoiala,nu ar opri-o nimeni,daca o asemenea impreunare ar putea fi implinita cu vrere si in voie ,unde nu numai trupurile ar avea desfatare ci si sufletele care sunt parte din unire,in care ea sa fie cuprinsa in totul .Nu se compara cu nimic mai rau decit cu o seara pierduta,care a murit in atingere.Pentru ea e nevoie de suflet ca sa o poti sa o atingi,de altfel moare la fiecare atingere care e prevazuta in minciuna,ce face sa se piarda orice farmec.Poate trebuia sa reactioneze altfel,poate ca daca ar putea sa deie timpul inapoi ar putea schimba tensiunea de care i-a tulburat inima.Dar acuma incepe sa o doara si pe ea,orice gind care il tese in tacere.Caci nu putea pur si simplu sa lase sa treaca,aceasta zi fara ca cuvintele sa i se alature sufletlui si impreuna sa realizeze ceea ce poate nu trebuia sa se intimple.

-Nu stiu de ce sunt atit de trista.Mi-e atit de greu sa ma cunosc,sa imi simt din nou cum sufletul pierde cuvintele care le-ar dori sa le strige ,lasind atitea ecouri.Ce le-a facut ochilor mei ca sa fiu oarba nici nu am putut sa inteleg,dar lacrimile acum nu se opresc,cite lucruri deformate si cite lucruri neintelese.Nici nu am inteles de ce am ajuns aici,eu care m-am ascuns atita de aceasta simtire,nici nu inteleg cum   …   Mi-e frica,mi-e frig si atit de rece este timpul astazi.Sunt atit de sensibila ca ma doare orice atingere,ma doare daca miine o sa te porti mai altfel,si cind ma vei privi diferit si cind imi vei vorbi altfel.Dar cel mai mult mi-e frica sa ma trezesc si sa nu te mai simt linga mine ,cu toate ca te simt chiar cit de departe ai fi.Asa sunt eu,cresc mai mult suflet decit trup,nu vreau sa savurezi doar din trupul meu fiecare scinteie de placere ci vreau sa te legi strins si de sufletul meu.Sa simt cum ma iubesti,sa simt acea dragoste care am visat-o pina acum plasmuita in cea “adevarata”.Si vreau sa nu ma parasesti cind am sa pling pentru prima oara in fata ta,caci sunt eu.Nu gasesc momentul potrivit ca sa iti spun cita lumina ai aprins tu in mine,cit intuneric ai alungat,si atit de mult doream sa iti spun cind ma supar pe tine ca de fapt nu sunt suparata dar tin foarte mult la tine.Ca chiar in minutul in care pleci,mi-e dor de tine sa ma sprijin pe umarul tau,sa te sarut si sa adorm in bratele tale.Mi-e dor chiar cind esti linga mine,caci simt mai mult decit credeam ca pot sa mai simt.Si nu sunt trista ca am fost cu tine,sunt trista ca mi-e frica sa nu pleci de linga mine,…mi-e atit de frica….

Dar creste acea dragoste in mine,acea care o sa fie tot timpul acolo.Si nu stiu de ce,mi-e atit de fragil sufletul,caci am vrut atit sa il ascund,doar ca sa nu mai fiu ranita,a cita oara.Nu mai rezist mult daca am sa cad,caci cred in el,ca nu o sa ma lase sa mai cad.Caci imi este aproape chiar cind este departe.