Nu stiu exact de ce am inceput sa scriu sub forma acestui titlu dar cel mai clar lucru este ca de aici pot sa imi desprind cele mai adevarate cuvinte.

..o clipa…nu se poate regasi in miile de cuvinte si nu mai stie la ce capat sa se opreasca ,de unde vine si in ce cuvint s-a acomodat mai bine.Se zbate acolo in privirea si miinile ei ,atitea cuvinte care ar dori sa li se ofere atentie si suflet,sa le dea un nume,sa le adune si sa poate sa le spuna,asa usor precum sunt ele,cuvintele.Avea in minte un gind:undea putea trai inca de la inceput,de cind poate sa perceapa lucrurile,sa traiasca odata cu sufletul.Deci nu stia cum s-ar fi putut numi momentul in care ar putea sa inchida ochii si a nu mai simti cum in vene i se zbate,acel ecou de suflet.Chiar i-ar fi parut imposibil ca sa traiesti fara sa iti prezinti sufletul in respratii,probabil te numesti mort,in acel sens l-a care credea ea ca este.

Se ascunde undeva ,unde nu ar mai gasi-o absolutul.Caci ascunderea ei nu v-a lasa urme.Ceea ce se intimpla in privirea ei,ii pare atit de ciudat incit ii este greu sa intealeaga si sa creada.Timpul,acel timp care a incercat ea sa il inteleaga,acum i-ar fi adus o alta scinteie,o alta lumina si deacum pare sa fie adevarata.Caci e pentru prima oara cind poate sa isi simte ecoul sufletului dupa ce i-au fost taiate aripile,si crede si cinta,danseaza si ride,traieste,vorbeste singura ,vorbeste si pronunta ca intr-adevar iubeste si astfel traieste.

-” Ce ar insemna?” …daca mai putin s-ar intreba ” ce ar insemna”..o obsesie abandonata si mintea odata eliberata de presiunea unei intrebi ce apare la fiecare simtire,care are doar un singur scop de a ascunde profunzimea unui suflet…

Se desprinde de obsesii si ginduri care ii tulbura privirea…si continuie sa isi simte sufletul..Nu e altceva decit stapinul a tuturor punctelor sensibile..care se hraneste cu respiratie …cel putin in venele ei asta e valabil.