In lumea mea..

….Da-mi voie ,sa incep acest articol ,ca sa iti aduc doar o luminita ce arde in timpul meu,in propriul meu timp.O spun nu din privinta admiratiei,nu am in  intentie o flatare oportunista,ci vreau sa deschid o singura privire spre cuvintele care vor deschide lumea mea,cuvintele care se adapteaza aici si traiesc mereu.Ce este timpul,un teren de joaca,o cunostina arzatoare pe fon de seara,un gind lasat pe urmele unui trunchi de pom.Ce este prezentul?!Nu vreau sa includ lucrurile in plapuma vietii mele,in floarea timpului meu caci am sa ii uit sensul cel dintii.Daca ma gindesc ca traiesc prezentul si acum am depasit trecutul si imi ramine doar viitorul ,atunci ma socot moarta cu tot cu sufletul.Imperiul meu a fost inaltat odata ce am crescut in ratiunea,acea care calauzeste.Am incercat sa nu imi dau sufletul pe mina vanitatii,caci aceasta inseamna viata trecatoare .Viata mea are o singura culoare,si anume cea transparenta.De ce?! Caci sufletul traieste mai mult decit se vede,chiar si atunci cind este plin de durere.Iar in luminitile privirii incerc sa le aprind doar cu cuvinte adevarate,doar sufletul meu e adevarat.Astfel indiferent de  citi oameni “falsi ” am intilnit in lumea mea oricum aici se vede oameni care completeaza acest cuvint de ” om “,atit de buni,adevarati si pastrati.Ostenita sunt si eu de atita “oprire”din drumul meu,pe care il aleg,ostenita printre oamenii ‘ dezamagirii “,oare inca citi??!! Dar continui sa aleg ,si sa pun in balanta mereu doua lucruri si in final sa imi ramina un suflet cu mii de rani dar  cu o bunatate.Simt orice fluturas ce zboare in ochii unui trecator,si simt orice suris prefacut dintr-un plins jalnic la fiecare om ce ar trece pe strada mea.In extremitatile inimii se pastreaza acea fidelitate a propriilor principii.La fiecare aparitie a unui punct de om ,important ,inima ii opreste urma.Nu sunt alcatuita din bucati de fier ci in mare masura in bucati de suflet,care ii este perceputa simtirea.Atit de sensibila cladita,caci doar cu lacrimi pot sterge uitare unei rani.Ma rostesc prin cuvinte,atunci cind pot sa simt in profunzime orice lucru .Astfel cuvintele ce mi se desprind,sunt trecute prin sufletul meu .Traiesc odata cu farmecele naturii,acolo imi pot regasi refugiul meu dintii.Si sunt eu,oriunde nu as fi iar daca nu sunt eu,atunci eul din mine moare ,nici scrum nu imi ramine.E simplu sa traiesti aici,in lumea mea in care totul isi are sensul sau.Unde zimbetul e zimbet si lacrima e lacrima.Unde omul e om si nimeni nu moare.Iar sufletul,un punct sensibil de care se bucura toti cind il regasesc la fiecare discutie.Unde nu e loc pentru cuvinte mici si false,de fapt aici ele nu exista.O liniste ce ma ingroapa in tacere,caci in lumea mea totul nu se vede.

Nu vreau sa te chem nici macar sa te caut,

Poate vei simti ceea ce de mult ,eu laud

Nu cred in cuvinte fara de singe

Si nu ai de unde sa stii ,ca ea plinge.

Nu traieste astazi ci traieste acum,

Si intelege ca a sa lume e in scrum.

Se-nalta si coboara la fiecare cuvint,

Nu incerca sa il spui macar in gind.

Atit de sensibila si adevarata,

O i-ai cu tine,ca pe-o prada.

Macar nu te doare cind usor ea plinge,

Dar  fiecare lacrima , te distruge.

Se uita la tine cu privirea disperata,

Si atit de pierduta,ca lumea ei e furata.

Din nou zimbeste si din nou traieste.

Caci sufletul acum “eu sunt ” ii mai sopteste.

2 thoughts on “In lumea mea..

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.