Existenta mea ma inalta ,odata la fiecare respiratie.

Ce sunt acuma,doar natura o sa plinga in ceata.

Un pas facut ,in ascuns..

Tacerea mea m-ar fi distrus..

M-am lovit de-o stea din cer ,absoluta

Nu am stiu ca astazi o sa vrea ,sa  nu ma mai auda

Nu m-am gindit ca voi regreta.

Caci si soarele mi-a vegheat,intlinirea mea.

Si apoi am plecat spre alte zari mai luminoase

Fara sa inteleg ca miine are sa imi pase

Era intuneric si am vrut sa renunt,

Dar totul crestea,eu fiind descult.

Am vrut sa ma pastrez,pentru luceafarul dintii

Dar m-a mintit steluta scaldata in capatii

Cu greu ,am renuntat pe-un colt de luna

Nu era nimeni “Sunt aici “sa imi spuna.

Cauta  in cenusa si scrum ,gunoaie ceva pierdut.

Am uitat ca nu mai aveam nimic de dat,in tacut.

Cu picioarele goale si cu sufletul pustiu

Am incercat sa ma ascund ,sa pierd,incetiniu.

O senzatie falsa,inteleasa deacum

Mi-a distrus  pasul din al meu drum.

Nu eram eu acolo unde am fost,

De-acum nimic nu mai are rost.

Luceafarul cu-ncetul a aparut,

Cum sa il primesc eu,asa in tacut,

Inteles ca e el,cel care l-am asteptat

Si de ce steluta,tu viata mi-ai calcat.

Mi-am cules lacrimile ,intr-o noapte amara

Sa fi vrut sa renunt,intr-o liniste oarba.

Dar cuvintele tacerii si pe cer lumina

Mi-au soptit ca are altcineva ,sa vina.

Si cerul a simtit cit de tare ma doare

Culoarea rosie ,aprinsa ca petala de floare.

Si rani adinci ,fara de constiinta.

In pumnul strins si-a lovit fara vointa.