Am vrut,de dimineata,pe la sase sa-i vad privirea,

Acelui soare,care nu m-a uitat

Ca eu cindva i-am daruit nemurirea

A razei,care-n nour a plecat.

 

Am vrut,sa nu adorm in seara,

Sa storc din floare,ultima petala.

Am vrut sa cad si sa nu ma doara.

Dar,oare cum sa trec pe asta boala?!

 

Am vrut sa spun si-ncet sa ma auda,

Cu vorba clare si placut de spus.

Dar printre oameni ,care nu sunt oameni,

Pe mine incet,au vrut si m-au ascuns.

 

Am vrut sa merg pe ultima carare,

Si am vazut ca n-au mai mers,

Dar ranile atit,de aparate.

Pe toate in necunoscut,si m-au ales.

 

Am vrut sa tin pe toti ,aproape

Aici linga mine si nu in telefon.

Am vrut ,in dimineata clara,

Sa alung bruma din privire si   din om.

 

Am vrut sa-i am si sa-i pastreaz,acuma

Sa nu ii pierd si sa-i mai vad,un pic.

Din voi ,din toata lumea.

Sa am si sa nu ramin cu nimic.

 

Am vrut si ca de-acum ,intruna.

Din lumea,aproape toata lumea.

Sa-i pastram,in gind si in credinta.

Edenul dat de Dumnezeu ,prin biruinta.