Intoarce-ti privirea,tu omule ce mergi pe drum,

Caci dupa cite vad,sufletul ti-e doar fum.

Nu stiu cum sa iti spun,oricum,

Daca om nu poti sa fii,dupa fapta lui.

 

Cit poti ,tu sa mergi si sa nu te mai opresti?!

Din pasul fulger si ochii de fiara,

Cind glasul rau ramine de povara.

Iar ochiul,ochiul nu se linisteste.

 

In urma ta,nu se vede decit rani,

A caror urme nu le spala ,ploaia.

Desculti chiar daca ve-i patrunde.

Cu siguranta,ve-i simti pe unde.

 

Si dintr-o data din adincuri profunde,

Din urma ve-i dori sa arunci,

Priviri,de ti-or inchide ochii

Si glasuri,ce ti-or amorti cuvintul.

 

Nu ai vrut,sau stirea iti sta in mina,

Ca ai lovit din capat si din inima.

Nu te-ai oprit nici la o rugaminte,

Nimic nu ti-a ramas atuncia in minte.

 

Ai dorit sa-ti inchizi sunetul,

Ai dorit sa-i inchizi si cuvintul.

Si ti-ai scos nervii la audienta.

Greseala si pacatul isi aveau prezenta.

 

Punctul de pamint,ce l-ai facu acuma

E de prisos in  intreaga lume.

Plingind nu ti-ai lasat o lacrima,numai una,

De atit pacat in tine s-a inchis si luna.

 

Se vede-n tine,om daca ai fi om?!

O mina-n sus ,si acum cu singe.

Nu stiu cum sa iti spun,oricum,

Daca om nu poti sa fii,dupa fapta cui.?!