Nustiu de ce,dar cind ma gindesc la “EL” il vad mereu imbracat in inger,nu imbracat ,dar vad un chip de inger,ei bine chiar daca acolo sunt citeva momente spre abaterea lui,oricum nu am cum sa uit si nu vreau sa uit,ca ramine la fel de pur,ramine la fel de stralucit in a lui privire.Si se observa acelasi “nustiu”care doreste mereu sa imi inceapa lucrarea,ei bine il folosesc ca notiunea a tuturor gindurilor.”NUSTIU DE CE,DAR STIU.”

Stiu ca am un suflet,care l-am numit speranta intregii mele vieti.Nu,mai mult nu am nevoie de mai multe sperante,am visat doar la una singura,la cea anume care e legata strins de suflet…de tot ce e mai pretios in viata asta,chiar daca din toata lumea,unii au uitat de acest lucru.

Stiu ca ma supar,uneori imi place asta,adica vreau sa spun ca imi place imapacare,Doamne e atit de sufocata..acea imbratisare de care nu ai cum sa o lasi,nu ai cum…

Stiu ca nu ma inteleg uneori,si acum nu as folosi acel nustiu de ce,caci stiu ,dar oricum nu ma inteleg…

Stiu Ca inima nu mai am,adica nu in acel sens ca cele mai aprobate functii sunt distruse,dar ca nu am si fara durere i-am daruit-o,acelui “EL”care de cind am inceput sa pricep lucrurile am visat la el…

Stiu ca sunt indragostita,cu fiecare zi ,nu cu fiecare minut…nu,cu fiecare secunda..

Si stiu,ca tacerea mea e atit de dureroasa caci chiar daca vreau sa fug de ea,tot in gradina ei ma duc…

Stiu ca doar pentru o singura viata eu acum respir…

Stiu ca ochii mei se regasesc acasa,in ochii lui..

Stiu ca pot sa fiu altfel,sa ma port altfel in pofida a tot ce mi s-a intimplat pina acuma si pot sa incep cu de-acum sa fie altfel…

Stiu ca inca imi tin sufletul inchis,simt dar inca putin,putin de tot..

Stiu ca ma doare,dar stiu ca pentru mine ,durere  mai mare nu exista decit cea….

Stiu ca zimbesc doar pentru rasaritul unui soare…

Stiu ca stiu,dar nu stiu de ce 🙂