Zimbesc si acum,si nu am cum sa spun ca in el ,in zimbetul meu ,nu creste nuanta cea adevarata.Dar nu e al meu care il aveam de micuta virsta.Sau poate ca nu vreau sa imi dau seama,ca ma maturizez.Totusi fug de acest gind.Insa ma sfisie dorul cel de zimbet poate nebun,sau poate copilaros sa fie.Unde nu mai simteam regretele cum merg pe trup,si pe suflet.Unde nu mai puteam sa pricep nimic,doar ca trebuia sa zimbesti din tot sufletul.Unde ecoul lui se pierde in pamint..

mi-e dor sa primesc ,si de la toti cei care imi sunt aproape…sa zimbiti si sa zimbesc cu voi…

nimic mai mult..decit un zimbet adevarat!!