Chiar daca tacerea v-a arata ca nu sunt capabila sa urmez acele vise care fac parte din noi toti,chiar daca voi fi numita cea mai slaba..Chiar daca..

Nicioadata nu voi arata ceea ce simte adincimea sufletului meu..nu voi spune nicioadata unde s-a dus gindul atunci cind privirea imi era mai diferita,nu voi spune de ce sunt fericita si daca sunt fericita,nu voi spune daca ma simt mai rau decit stiu ca ma simt,daca mai pot sa daca nu mai pot…

..nu exista nimeni care ar stie unde zboara visul meu ,nu exista nimeni care sa imi il inteleaga,nimeni care sa ma intrebe care-i el..sau poate exista?!

…cit de important trebuie sa fii in privirea mea?!..ca sa faci parte din visul cel al meu..care de mic copil l-am pus pe primul loc…si cit de diferit trebuie sa iti fie sufletul si cit de apropiat daca ar deveni bucata din visul meu..

Cind imi deschid ochii de multe ori ,de aici se strecoara de printre  gene numai fluturasi albi care usor dispar la o singura sclipire…si imi nasc privirea ceea care uneori nu mai stiu de ce s-a aprins asa..