Cu toate ca rea imi este privirea si jalnica uneori cind va observ printre oameni,voi cei “oameni” care v-ati  fi numit si crezut cu capul tot ridicindu-l mai sus .Cind ura e bucurie pentru voi,cind tristetea altora e sarbatoare pt voi ,cind lacrima altora va fac sa va bucurati.Ma doare sufletul si nu stiu cum sa mai tac,sa mai rabd cind atiti fiori ii simt cum trec prin mine atunci cind tot ma impiedic de voi .Va vindeti pe voi singuri,si va cumparati cind vreti.De aceea uneori nu mai stiu cum trebuie sa fiu ,sa va dau atentie sau sa ma prefac ca imi face placere sa stau cu voi,sau pur si simplu sa va spun tot ceea ce cred.Asta mi-ar facea sa ma simt asa cum sunt eu,in casuta mea….Sunteti prea multi si cu timpul ve-ti fi mai multi…ceea ce v-a distruge   “totul” in cel mai pofund sens..va prefaceti simplu si va demonstrati ca sunteti mai diferiti,cind uitati de ce sunteti si ce puteti sa faceti.Sa fie de frica,de nevoie,din dorinta sau altceva dar va simtiti                 ca” bufnitele fara pene” …:)Foarte simplu puteti sa treceti in cea de-a doua categorie care tot omul cu mintea lui a creat-o.Foarte simplu va da de gol privirea si gesturile,si va scoate in evidenta raul ce este prezent in voi.Macar nici cea mai scumpa haina nu va mai paote fi de folos.Vreau uneori sa ma intorc si rotesc punctul din care va privesc si poate sa va inteleg,sa avd partea cea buna care doar in gindu-mi este prezenta,si nu vad nimica.Simplu ma prefac ca zimbesc cind ma stringe de mina mila,si nu e prezent lucrul asta mai mult decit o zi sau doua,ca in final sa ma reintorc de acolo si sa va spun din nou ca drumul pe care mergeti e prea strabatut de toti,e rau,e negindit.

Vreau uneori sa tac dar cum  ca nu pot sa tac cind spun ca tac..ca spun tot ce e liber pt mine si ft strins pt voi.. 🙂