As fi vrut sa inteleg omul,dar nicidecum nu mi se primeste.As fi vrut sa inteleg  ce fel de atitudine si-a creeat omul atunci cind si-a luat de mina,dragostea.

Nu ai cum sa lupti contra unei dragoste ce isi are radacina in inima ta , caci nici un mijloc de lupta nu te v-a ajuta sa invingi.Nici nu ai cum sa folosesti celelalte “optiuni”care cindva te-am ajutat sa cuceresti pe cineva.Un lucru trebuia de mult de inteles,dragostea care ti-a zimbit nu tu ai cautat-o si nici macar ea nu te-a cautat,dar Dumnezeu v-a unit drumurile,si i-a dat numele la timpul cela care se numea “Toate la timpul lor”.Iar ceea ce e binecuvintat de Dumnezeu nu are cum sa te faca sqa regreti,caci depinde de cum ti-ai primit darul,care e crescut de suflet.

Oare mai e nevoie sa ghicesti ,sa citesti in horoscop,sa ii numeri gesturile ca mai apoi sa le analizezi in parte.Oare mai e nevoie sa iti faci dubii pe sentimentele sufletului tau.Atunci cind ochii iti sclipesc mult mai puternic decit cele mii de stele,cind ochii sunt pur si simplu fericiti.Iar inima e in stare sa iti vorbeasca ,si sufletul sa simta ca traieste.Sa nu iti mai intelegi faptele dar sa te bucuri de ele.

Oare trebuie sa ghicesti atunci cind iubesti cu adevarat si atunci cind nu.Sa iti pui sentimentele pe o oarecare balanta iar mai apoi sa alegi partea care te-a dat jos.Nu e asta dragostea adevarata atunci cind compari fiecare zi petrecuta .Ba ,deloc nu poate fi numita dragoste ci o pasiune de timp,care se pierde foarte simplu.Caci cind iubesti nici nu iti mai ajunge timp ,si nici nu poti sa iti faci indoieli in privinta asta.Nu vreau sa ii atribui dragostei o euforie,sau un sentiment care te leaga strins si nu mai realizezi ce faci,cu toate ca undeva aceste nuante sunt prezente.

Oare trebuie sa ghicesti?!…sa iti faci un carnatel de notite si sa completezi ceea ce te aranjeaza si ceea ce nu.

Simti,atit tot.Simti..nustiu cum altii,dar eu intotdeauna as privi astfel in partea dragostei si niciodata,nu as putea  sa imi schimb punctul de a privi.