Un singur lucru pot sa inteleg acum,cu toate ca demult am fost constienta de el.Am fugit de “soapta”asta,si uite ca azi sufletul meu s-a facut auzit.Leg toate lucrurile de suflet,pina si oamenii care sunt importanti.Iar de cite ori ,acestia sunt doar o masca ce se face parasita,astfel si sufletul trebuie sa tinjeasca,e si normal.Insa atunci cind esti constienta ca esti ranita de oameni rai,fara suflet in ei,cum poate sa te mai doara sufletul mai mult decit un timp ce este risipit si uitat.Ma mira timpul si ochii ca am putut sa vad oamenii diferiti,care in fata iti zimesc si simplu pot sa iti provoace zimbete iar din spate sa te raneasca,cu rani adinci.

Am fost si eu acolo,in partea ceea unde exista si asa oameni,de fapt nu as fi dorit sa ii numesc asa,caci se pierde farmecul “omului celui care este om”.Dar acum cind putin m-ai cresc,si mai aleg lucrurile pot sa inteleg pentru ce sa imi pastreze sufletul ranile trecutului,oare atit de mult loc au meritat ei?! Nici nu vreau sa strig ca m-am schimbat sau altceva,pur si simplu am inteles ca nu trebuie mereu sa iti deschizi sufletul cind cineva si-a deschis doar usa.De multe ori am fost numita,ranita cu cuvinte care de fapt nu ma caracterizeaza deloc,de multe ori am plins pentru asta,dar oare sufletul meu are sa fie de piatra.Asa ca primesc neinteresul altora cu privirea,iar sufletul il tin inchis.Daca ‘ncetez sa fac asa apoi … S-ar primi ca il fac comun,nu?!

Uneori si eu am ranit oameni ,dar sufletul  si-a deschis numele unui cuvint adevarat.Am incercat sa fiu sincera cu cuvintele chiar daca am gresit,am incercat sa spun ca am gresit,chiar daca am mintit, am incercat sa spun ca am mintit.Si totusi nu am lasat ca cuvintul sa imi fie fals,nu cred ca m-as simti implinita.

….Sufletul mi-a soptit acuma ca durerea mea facuta intr-una,a disparut si  e scrum.Nu vad nimic in mine,nici frumusetea aia de care vorbesc unii,imi vad sufletul precum e luna ,si e mereu trista.De ce? Caci cind nu mai apar atunci sunt cuprinsa de adevar,de zimbet,de liniste.Si cu toate ca nu am nici un motiv sa fiu asa,totusi “rautatea lumii” e capabila sa ma doara.Dumnezeu asa ma facut,sa simt fiecare privire trista de pe strada,sa simt lacrima fiecarui batrin si copil.Sa fiu eu …cuvint ,rana,suflet,Om.