Pur si simplu inchide ochii ca sa poti sa simti cit de liber esti in aceasta lume care doar de Dumnezeu este stapinita.Da,opreste-te putin caci nu ti-a mai ramas mult sa mergi.Acum inca mai poti sa faci ceva.Si daca te intrebi ce anume sa faci,e simplu sa te opresti .

Opreste-te omule sa mai privesti asa cu ura.

Opreste-te omule sa birfesti intr-una.

Opreste-te omule sa iti ranesti poporul,sotia si feciorul.

Opreste-te omule sa alergi dupa bani,haine ,pantofi si ochelari.

Opreste-te omule sa te intreci cu vecinul dupa bogatie si sa iti ramina casa de singuratate in rugina.

Opreste-te omule sa injuri pe Domnul,caci numai el ti-a dat zilele.

Opreste-te omule sa fii atit de egoist.

Opreste-te omule sa iti ascunzi sufletul.

Opreste-te omule sa faci rau,sa dezamagesti si sa socotesti.

Opreste-te omule atunci cind pe strada vezi pe cineva ca cade.

Opreste-te omule atunci cind mama ta ceva te roaga.

Opreste-te omule daca nu intelegi,si nu striga atita.

Opreste-te omule sa mergi atit de trist pe strada.

Opreste-te omule sa nu iti vezi un sens din viata.

Opreste-te omule sa iti urasti iubirea.

Opreste-te omule sa bati un ciine.

Opreste-te omule,caci deabia pamintul te suporta.

Si viata in curind ,te va acoperi in gropa…

Nu mai stiu cit o sa scriu despre acest “val ” care imi tulbura privirea,gindul,sufletul.

Timpul trece,cineva se pare ca i-a simtit pasul.Dar acel “cineva”care se gaseste in “toata lumea”nu isi opreste pasul,gindul pentru nimic,pur si simplu tot se grabeste pentru nimica,intr-una.Suntem ca “liliecii”noapte dormim iar ziua nu o putem vedea.Si de altfel,suntem epuizati .Nu vreau sa spun ca suntem oameni rai,vreau doar sa spun ca suntem orbi.Da,suntem cu totii caci fugim de tot ce este apropiat de suflet.Suntem raniti o singura data,apoi inchidem usa inimii si suntem atit de greu de gasit incit devenim “oameni reci” fara sa mai putem sa simtim ceva .Apoi ce sa mai zic de graba asta a noastra care duce spre nicaieri.Ne place sa traim astfel si ne este greu sa schimbam ceva,caci este greu sa schimbi.Lasam asa sa mearga totul cu un singur gind ” Miine poate va fi altfel”.Dar la sigur nu v-a fi nimic,daca tu singur nu faci nimica.Suntem lenesi ,somnorosi,fricosi sa traim asa cum trebuie.Alegem din doua lucruri,mereu pe cel mai usor si convenabil.Fara sa ne gindim ca in celalat se bazeaza totul.Alegem mai bine o avere,o multime de bani decit o iubire adevarata, caci ne gindim ca daca ii vom avea apoi  totul va fi  la picioarele noastre.Fara sa ne mai gindim ca sufletul nu se va vindeca astfel niciodata.Noi oamenii suntem pierduti caci alegem averi decit o  familie.Alegem timpul petrecut departe de mama si tata ,departe de frati si surori,fara sa ne mai gindim ca miine va fi tirziu sa fim cu ei.Va veni timpul cind v-om  dori sa ajutam pe cineva,sa ii ajutam cu o mica fapta,simplu sa aducem o caldare cu apa,sa ii povestim si nu vom avea cui.V-om veni acasa si nu v-om avea la cine.Ce sa mai zic de iubire,suntem confuzi cind ne gindim la acesta,caci cind observam stralucire in suflet,gingaasie apoi fugim ca nu cumva sa ne doara acesta iubire tot mai mult,si fara sa pierdem apoi facem asa ca numaidecit sa fie pierdut.Noi oamenii suntem atit de egoisti,si apoi atit de saraci,caci avem vile,masini,bani ,lucru convenabil….dar in schimb nu avem nimic aproape de suflet,inima.Da,suntem saraci caci adunam linga noi da nu in sufletul nostru.Si cum sa se bucure Dumenzeu de noi,daca in suflet nu cladim nimic.Strigam in gura mare ca suntem obositi,dar in urma noastra nu se vede nimeni si nimica.

Niciodata nu mi-a dat voie sa il cunosc mai mult decit dore el sa fie cunoscut .Niciodata nu a vorbit cu mine mai mult.Niciodata nu a stat linga mine indeajuns,caci acum iata ca nu este linga mine.Omul de care ma tem,omul pe care il respect,ma supar si il iubesc din tot sufletul.De multe ori am crezut ca este rau,acum insa imi pare rau ca astfel am putut sa cred.Caci doar in adincul inimii mele,se zbate acel adevar.Cum sa nu stiu,ca este barbatul,unicul barbat care l-am cuprins,care privirea lui mi-a fost ca un cer atit de apropiat.Cum sa nu imi dau seama ca doar el nu ma v-a rani niciodata,nici macar sa se gindeasca ca poate sa ma dezamageasca cumva.In iubirea lui cit este ea de ascunsa,nu m-as fi indoit vre-odata.Sunt atit de norocasa,ca am linga mine un asa om puternic,care insasi el m-a invatat sa fiu si eu puternica.Uneori ii ceream mai mult,mai mult decit imi putea el da si asta era legat strins de sufletul lui,caci pur si simplu nu ca nu simtea dar nu stia cum altfel sa-si deschida sufletul.Eram sigura ca el astfel ma protejeaza.Ma simteam iubita in bratele lui ,si ascultata cu o mare atentie,cum nu as mai fi pretuita de nimeni astfel cum sunt pretuita de el.Sufletul lui e atit de inchis,incit poate atit de mult sa suporte mii de dureri.L-am vazut cum plinge,si atunci am simtit cum mi se stringe inima de durere,nu vreau sa il mai vad astfel.Nu vreau sa vam macar cum se risipeste cu fiecare an,nu vreau sa ii observ ridurile,nu vreau.Caci e unicul,mai multi nu exista pur si simplu.M-a luat in miniile lui fara sa imi spuna ca sunt grea.Mi-a cumparat o mie de cadouri ,fara sa imi spuna ca i-am ramas datoare cu ceva.Mi-a daruit caldura si iubirea,asa cum a putut doar el sa o faca si astfel m-am simtit protejata.Nu a permis niciodata sa ma vada cum pling,si daca plingeam apoi simteam cum ii plinge sufletul lui.Simteam ,caci usor pot sa vad asta in ochii lui.

E unicul barbat,care l-am iubit si il iubesc si in veci il voi iubi.Nimeni nu poate sa imi inlocuiasca aceasta dragoste,caci nu are cum,pur si simplu nu are cum.O singura data,Dumnezeu mi-a daruit acest dar,care se impacheteaza in numele de “Tata”.Si regret enorm,ca atit de rar i-am spus ca il iubesc.