De s-ar gasi cuvinte in tacerea tainuita,se te ineci intr-un singur cuvint “nimica”.Sa te pierzi,sa vrei sa fugi si sa te trezesti acolo unde vintul pare mai liber.Obosita linga pragul limitelor,nu stiu nimica si nimicul se tot leaga de mine.Tacerea asta care ma sufoca,raspunsurile care spre un singur cuvint si neinteles se indreapta.Nimica.Ma inec in cuvintul acesta.Vreau totusi sa spun atit de mult,sa zdrobesc de bucurie ,de tristete si totusi sa va spun atitea lucruri.Dar nu pot caci ma inchid in odaia “Singurate”din casuta mea “Liniste”.Mi s-ar parea ca ma deprind aici,ca pot sa supravietuiesc dar nu pot,caci usor   mi se pierde sufletul in durere,de nu pot sa ma regasesc.Sunt intrebata cu atita “interogatie retorica”,caci nu asteapta nici un raspuns nimeni de la mine.Vreau sa nu ma inec de fiecare data cind vreau pur si simplu sa explodez din cuvintele pe care vreau sa le spun.Stiu ,sigur ca am atit de spus,dar parca mi se blocheaza gura atunci cind vreau sa le spun .Stiu ,ca pot sa spun si pot sa fac sa doara.Pot sa spun si pot sa fac ,sa placa.Pot sa tac,si pot sa nu spun nimic.Macar daca s-ar gasi cuvinte sa imi poata explica,inteles,aceasta durere launtrica.Aceasta neintelegere ce traieste in mine.Nu e usor dar nici prea greu.Simt,cum mi se ascunde sufletul de fiecare data cind cineva incearca sa mi-l simta.De s-ar gasi cuvinte,v-as spune atit de multe..

Iarta-ma Doamne,ca sunt atit de slaba,

Ca miine vreau sa plec de aici ,caci mi-e teama.

Iarta-ma de ceea ce am sa spun si gindesc,

Caci pur si simplu vreau sa imi inchid ochii si sa nu privesc.

Ma doare sufletul si aceasta e cea mai mare durere,

Pentru ce sa fiu acolo unde toti imi i-au putere.

Nu stiu unde sa privesc si ce sa mai caut,

De-o mie de ori strivita,nu sunt bucati sa ma pot laud.

Vreau sa ma bucur ca eu inca exist,

Dar sunt o plapuma neagra ,si nu pot sa mai rezist.

Nu am vrut sa ma raneasca si atit sa ma striveasca,

Nu am vrut sa pling,chiar de dimineata.

Iarta-ma ca altfel nu am stiut sa imi arat iubirea,

Am iubit din tot sufletul si acum mi-e prezenta ,sentiment legat cu nemurirea.

Iarta-ma ca iert usor si uit mereu,

Iarta-ma caci poate astfel nu pot sa mai exist eu..