Se intimpla sa simt cum mi se stringe sufletul,usor.Se intimpla ca o ploaie,sa imi raceasca sufletul si eu sa simt asta.Apoi sa nu visez si de durere sa simt cum vreau sa renunt la ea.Si sa nu pot sa cistig intr-o cearta,cu toate ca cineva din mireasma ochilor mei sa ma minta.Sa ma raneasca si sa pling,singurica.Sa vreau sa nu ma doara,raceala sau ceva.Sa vreau sa ma doara asta ,dar nu inima.Dar nu inima.Intr-o lume atit de mare,se poate sa ma simt singurica ,atit de singurica.Sa vreau sa nu fac nimica lucru si cind sa fac ,sa simt cum obosesc enorm.Sa numai mint ,sa simt cum nu vreau asta .Sa simt cum vreau sa fiu linistita.Sa simt cum vreau sa inteleg,de ce eu ?!

Si ca ultima floare ramasa pe uscat,intr-o seceta usturata de arsurile si ranile ramase.Fara nimic mai mult sa imi cer sau sa mai cer ,fara bogatiile cumparate,ceea ce nu imi face fericit sufletul, cad in genunchi,cu un singur gind.Mai este,Dumnezeu cu mine.Da se intimpla uneori sa fiu obosita,si sa imi desprind cuvintele intr-o rugaciune in care nu o aud,nu aude sufletul meu.Brusc,ma detasez de aceasta masca care face parte din gindurile rele,care demult ma zbat pentru a le lasa ,nu sunt eu stapina pe ele.Si in gindurile mele,cinta o rugaciune dureroasa care imi cutremura sufletul,si simt cu trupul ,cu inima,cu sufletul ca a mai trecut o zi,si din nou inteleg ca Dumnezeu m-a ajutat ,totusi ca sa se treaca.Urasc serile cind uit  a ma ruga,nu vreau sa fiu cea care minte aici,pentru ca nu asta imi este intentia.Da,se intimpla sa imi inchid ochii seara fara a-mi curata sufletul,si e pacatul meu.

Dumnezeu insa iarta,si noi nici nu pretuim asta.Caci daca ar fi pus omul la intrebarea asta,daca ar putea ierta apoi probabil ar fi distrus,complect.Fiindca el nu poate,isi incalca princiipile,ramine prost intr-un fel si isi pateaza mindria asta.El nu s-a gindit sa ierte,sub nici un fel de forma.Dar nici nu s-a gindit,oare inca cit v-a mai putea Dumnezeu sa ne ierte pe noi.

De undeva stiam ca nu e o problema ca sa te impiedice a te ruga,daca nu stii vre-o rugaciune,cu toate ca ar fi de sfint sa stim asta.Cred ca un singur cuvint care vine din adincul sufletului,sub durerea lacrimilor ,chinurilor,si se indreapta spre El,este auzit.