Simplu e atunci cind pur si simplu iubesti,ierti,vorbesti si traiesti,asa cum te-a invatat Dumnezeu dindu-ti sufletul.Simplu e atunci cind te cunosti si nu vrei sa te ascunzi de asta.Simplu e atunci cind vorba ti-e adevarata,atit de adevarata.Simplu a atunci cind iti imbraci haina dar nu uiti si de suflet.Simplu e atunci cind in primul raftul tau nu ai haine ci calitati.Simplu,este asa pur si simplu.Adesea intilnesc oameni care sa spuna,si da intr-un mod de parca ar fi vrut sa se convinga pe sine insusi dar nu pe mine,sa se bata asa cu pumnul in piept cind doar era o simpla intrebare la care atit de rasuflat se putea raspundea.Cum esti ?! La care un raspuns ce zguduie pamintul,pietrele inimii,un raspuns fals care doar vrei sa iti apartina. “Da,eu sunt simplu”.Degeaba iti mai obosesti cuvintele.De ce sa vrei sa spui ca esti altfel atunci cind nici macar nu incerci sa fii.Un teatru gratis joaca omul,si fara sa ceara bani pentru bilete.Striga in gura mare ca sunt buni apoi oriunde nu ar pleca face ceva rau,spune ca iearta si cind ajunge sa faca asta ,nu poate, ca nu vrea. Spune ca sunt un ” Simplu”…apoi cauta prin magazine cele mai sofisticate hainute…si uita ca a spus,caci atunci cind si-a tras masca pe fata a crezut ca este “Un om,ce se afla in edenul lui Dumnezeu macar prin ceea ca ar putea ierta,ramine asa cum ii este sufletul” iar acum insa nu-i decit o papusa colorata.Iti colorezi ochii,buzele,hainele dar nicidecum sufletul.Putem recunoaste usor ,omul colorat,datorita formelor de -a isi lauda persoana.Sunt ca becusoarele care lumineaza bradul,ard fara sa stie ca la anul se vor defecta.Adesea as fi vrut sa imi inchid ochii cind ma impiedic de astfel de oameni.Si inca ma lupt cu insasi persoana mea,dar cind spun ca sunt simpla apoi simt cum sufletul mi se bucura.

Am crezut ca fluturasii daca mor apoi dispar pentru totdeauna,am crezut ca daca inima iti cere sa admiri orice fluturas apoi toti sunt adevarati,am crezut ca da ,pentru mine nu se v-a naste nici unul din ei, flutuasul cel care inca de micuta tot fug dupa el ,sa pot pe o secunda sa il privesc.Dar nu am vrut sa ma opresc la “momentul potrivit” cel care trebuie sa il simti nu doar cu o admiratie sublima a celor din jurul tau,ci cu inima ta sa simti ca e momentul tau si a venit pentru tine.Nu m-am oprit si nu am vrut sa cred ca exista totusi.Apoi usor mi-au farimatat aripioarele,si nu m-ai puteam sa stralucesc caci nu eram pedeplin vie.Si intr-o lume de fluturasii ,ochii mei erau tristi ,pina am vrut sa ii inchid.Dar nu ma lasat,nu ma lasat.In fata ochilor mei,si  nu mai credeam ca nu visez,ca se intimpla si ca inima mea inca bate ,chiar daca a fost aruncata si distrusa bucatica cu bucatica.Puteam sa ma mint ca nu era inima mea,dar cind s-a apropiat de mine ,imi auzeam inima cum vrea sa imi spuna este el ,acel “EL “care l-ai asteptat si nui sub nici o forma de masca .Si sufletul imi cinta melodii,asa incit fluturasii mei dansau,erau atit de fericiti incit mai lesinau de emotii 🙂 din cind in cind.Pe-o secunda am vrut sa renunt,si sa ma fac nevazuta dar nu aveam cum sa imi ascund sufletul si inima.

….De dimineata,fluturasii imi cintau ,da ,da astazi e ziua lor 🙂 erau asa fericiti incit ii simteam eu de aici de afara ,emotiile.Fericita sunt si eu ,ca deja sunt 4 luni si ei au ramas aceeasi,fara pic de rana.. ( acolo citeva suparari nu prea ii apasa ) si totusi atit de adevarati.

Am simtit cum fuge sufletul linga el,cum inima bate fara sa ma intrebe,cum dorul ma cuprinde tot mai strins,cum ochii imi stralucesc de parca s-ar oglindi toate stele de pe cer,si eu traiesc.

Erai atit de strain si doar pentru secunda,

Cind ti-am luat minuta,am aprins o luna.

Erai “al meu”chiar daca putin ti-am vorbit,

Erai un fluturas ,nedumerit.

Si inima mi-a spus atit de ascuns,

Ca esti tu,trimis de sus.

Acum cind am vrut sa plec tu in mut,

Un fluturas adevarat,ai reinascut.