Simplu e atunci cind pur si simplu iubesti,ierti,vorbesti si traiesti,asa cum te-a invatat Dumnezeu dindu-ti sufletul.Simplu e atunci cind te cunosti si nu vrei sa te ascunzi de asta.Simplu e atunci cind vorba ti-e adevarata,atit de adevarata.Simplu a atunci cind iti imbraci haina dar nu uiti si de suflet.Simplu e atunci cind in primul raftul tau nu ai haine ci calitati.Simplu,este asa pur si simplu.Adesea intilnesc oameni care sa spuna,si da intr-un mod de parca ar fi vrut sa se convinga pe sine insusi dar nu pe mine,sa se bata asa cu pumnul in piept cind doar era o simpla intrebare la care atit de rasuflat se putea raspundea.Cum esti ?! La care un raspuns ce zguduie pamintul,pietrele inimii,un raspuns fals care doar vrei sa iti apartina. “Da,eu sunt simplu”.Degeaba iti mai obosesti cuvintele.De ce sa vrei sa spui ca esti altfel atunci cind nici macar nu incerci sa fii.Un teatru gratis joaca omul,si fara sa ceara bani pentru bilete.Striga in gura mare ca sunt buni apoi oriunde nu ar pleca face ceva rau,spune ca iearta si cind ajunge sa faca asta ,nu poate, ca nu vrea. Spune ca sunt un ” Simplu”…apoi cauta prin magazine cele mai sofisticate hainute…si uita ca a spus,caci atunci cind si-a tras masca pe fata a crezut ca este “Un om,ce se afla in edenul lui Dumnezeu macar prin ceea ca ar putea ierta,ramine asa cum ii este sufletul” iar acum insa nu-i decit o papusa colorata.Iti colorezi ochii,buzele,hainele dar nicidecum sufletul.Putem recunoaste usor ,omul colorat,datorita formelor de -a isi lauda persoana.Sunt ca becusoarele care lumineaza bradul,ard fara sa stie ca la anul se vor defecta.Adesea as fi vrut sa imi inchid ochii cind ma impiedic de astfel de oameni.Si inca ma lupt cu insasi persoana mea,dar cind spun ca sunt simpla apoi simt cum sufletul mi se bucura.