Moldova esti trecuta prin singe si pastrata in carne,dupa care esti inaltata si ingropata in noroi.Caci oamenii fug de noi,de Tara lor !
Un pamint care incearca sa ramina in istorie,dar incepe sa imi para rau ca copii nu v-or mai putea citi isoria,mai mult decit atit ,nici nu isi v-or putea imagina pentru un minut trecutul lor.Nu-i nici jale,nici sageti de lupta,nici singe si nici macar lacrimi iar daca sunt ,apoi sunt eu sigura ,ca lacrimile sunt false.Insa nu spre asta mi-e gindul atunci cind am deschis sufletul ca sa imi fac auzite cuvintele.Vreau doar sa privesc tara ,precum e casa mea cu 3-4 ani in urma.De ce in urma? Caci acum tot singurica a ramas.O casa primitoare ,in care isi pastreaza rudele,obiceiurile ,iar caldura e aceeasi in fiecare odaie.In spatele ei ,traieste un pom de nuc,atit de batrin incit a vazut toate razboaiele,a ascuns cu frunzele atitea trupuri amarite,dar inca mai traieste si inca mai are puterea de-asi apara pamintul.Ce vad in curte? Doamne atiti de multi,oameni care se numesc “oameni”,unde fapta ii este judecata de suflet si apoi de mina.Si nimic si nimeni nu este strain,e casa mea .Uite asa numesc eu tara.
Si ce pot sa iti doresc eu tie,Moldova!!
Decit sa te ridici,ridica-te din cazona umilinta.Ridica-te Moldovo,tara mea pierduta,caci daca nu vei fi in stare sa ridici acest hotar,vei cobori cit de patru ori in jos,vei trece si te vei stinge definitiv in negura vremurilor.Si creste-ti suflet in tine caci pentru asta primesti rasplata ,nu iti creste bogatii ca nu in bani se masoara asta.Pasul opreste-l pentru o secunda,asa incit in cea de-a doua secunda sa iti dai seama ca este facut drept si in urma ta ramine cineva dar nu ceva.Esti tara,dar nu te poti compara cu toate celelalte,caci ti-e mai glorios trecutul,caci singele ti-e mai rosu,si lacrima ti-a fost scursa din suflet.Iti rasuna din radacina numai chiote,cintece de jale ,si dansuri.Iti rasuna trecutul.Si iti doresc in toiul asta sa mai traiesti,sa iti faci istoria dar nu in huma.Ochii sa ii tii deschisi,incit sa vezi si stelele ca mai apoi spre dimineata sa poti darui in parte,stralucirea.Iar bratele sa le poti tinea sub soare,ca sa ai lumina pentru orice fiinta.Sa iti colorezi obrazul precum ti-e drapelul,asa incit sa incetezi sa tot il mai patezi.Iar picioarele sa iti fie arse,atunci cind te gindesti ca spre alt orizont iti vezi viitorul.Deci sa iti preschimbi picioarele in gara,in care toti or vrea nu sa plece,dar sa coboare.
Moldova,esti tara care cu o mai mare caldura ai putut imbratisa omul.Caci indiferent de criticarea lor,si de judecata de valoare ,de constatarea a ceea ce nu exista,ca sa zic asa tu ai fost unica tara care omul se poate simti simplu in haina sufletului său.Am simtit asta atunci cind de tine,strabunelul mi-a povestit.Ma doare cind se preschimba totul de cind percep lucrurile,percep si durerea ta ,dulce tara.
Pentru a supravietui,iti ramine un singur firicel,o ruda indepartata a valorii.Sa ne auzim,sa cautam a ne intelege unul pe altul.Acestea este hotarul dintre tine si unirea tarii.
Ce-ti doresc eu tie,bratul meu de tara,
Ca acum si in pururi,bunatatea sa nu iti devina o povara.
Sa te simt atuncia cind ploua peste tine,
Sa te imbratisez cind frigul,iti ingheata piinea.
Sa aduci lumina ,a lui Dumnezeu,
Si din prezenta ta,sa poti sa fii un zeu.
Iti doresc tu tara,sa bati spre unire,
Nu asculta pe nimeni cind iti jura,pierirea.
Omul care in tine v-a trai,
Iti doresc,tu tara ,a-l calauzi.
Pamintul sa iti mai ramina,istorii,
Rasfoit de foite ,cu mii de glorii.
Sa te aduca lumea,sa te faca renumita,
Sa uiti de nepasare,si de umilita.
Iti dau o bucatica din sufletul meu,ca dar.
Fara ca sa stiu,ca stramosii mei au varsat singe si nu in zadar.
Si ma doare ca-n vremea noastra,de acuma
Putinul din Multimea,iti daruieste o viata luata cu bruma.
Autumn's Soul 