Cineva ar spune ca e simplu,dar totodata e si complicat.De cite ori ai incercat,pur si simplu sa te opresti dintr-o discutie,sa fi ajuns si la o cearta,apoi despartire si tot pe un drum de izolare.Era atit de simplu de la inceput,sa te opresti,caci oricum gindul   era constient ca tu  esti vinovatul,si de fapt tu ar trebui  sa spui ” Iarta-ma,daca poti”. Dar cum sa iti calci peste orgoliu tau,cum sa il lasi atunci cind de fapt el nu te va ajuta.Suntem plini cu veninul ce este numit, orgoliu , caci ne vine greu sa recunoastem,si sa ne cerem iertare.Simplu, ne este greu sa spunem ca iubim sau ca am iertat.Hop,si avem drumul in  fata,ziceam de drumul vietii.Apoi mergi ,te mai opresti,dar ti-e in gind sa mergi tot inainte.Insa din cind in cind,in fata ta cineva,fie el sentiment sau o stare ,te v-a mai opri si din dorinta sau nu ,privirea ti se va intoarce in urma ta.Ce sa vezi ? Cine si ce,ai acolo.Gelozie,Ura,Invidie,Pierdere,Dezamagiri,Orgoliu.Iar visurile tale care ti-le inalti ,cu dragoste,iertare,blindete,intelegere  ti s-au spulberat caci au fost doar vise,neimplinite din propriul pas.Cine esti tu ,si ce ai in gind sa faci in viata asta,daca nu te lasa sufletul sa iti ceri iertare.Oare chiar trebuie sa vie necazul la tine,sau sa stai acolo in ultima secunda de respiratie,sau nu mai stiu eu ce,ca tu sa poti sa faci un lucru bun si simplu,de fapt.Care doar tu ti-l faci complicat.Oare trebuie sa calci intr-o groapa cu suferinta,ca sa iti dai seama ca da,eu am gresit,eu nu am spus ceea ce trebuia de spus.

…E dureros de frumos,ca sa ierti si sa fii iertat…Caci atunci sufletul iti trezeste ochii,si iti spune ,uite eu inca mai traiesc in tine.