Si totusi vine toamna.

Toamna,nu stiu de ce ,da cind imi bati la geam,mereu te vad trista.Si nu mai stiu de ce,atit de fermecata sunt de durerea ta.Esti un anotimp,dar Doamne cit de vie esti.
Glasul tau e ragusit,de singuratatea care tu o acoperi cu frunzele ce miine au sa cada.Ochii tai atit de tristi dar sunt uscati,de seceta.Si ai miinile cu o caldura neintelasa,ba esti rece ,ba esti calda.Tu grabesti totul .Sau timpul te grabeste pe tine.
Toti,simtim cum aceeasi toamna parca isi schimba plapuma,caci e altceva,alte locuri,alti oameni,alte timpuri.
Toamna,pasul tau ti-e atit de grabit! Timpule schimbati ceasornicul!!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.