De ce cazi tu frunza,cind vine toamna,

Si apoi cum cazi,te si usuci.

Oare nu ti-e aprinsa teama,

Si oare nu te doare ,ca te duci ?

De ce vii toamna,ca sa ma golesti,

Si ecoul tau sa il simt pina in adincul sufletesti,

Mi se spala rugina in toate venele,

Nu mai gasesc nimica,din atitea poeme.

Ma cufund ca sa nu mai pot iesi ,la mal.

Singuratatea mea,nu mai are hotar.

Caci vine o plapuma,atit de intunecata,

In seara asa,un amar de asfintit inserata.

De ce vii toamna,si imi lasi un gust amar ,

Din toate roadele ,de pe gustar.

Ramin cenusa uscata de pe geam,

Ramin o frunza uitata,fara neam.