Oameni ce respira inteligenta !

Uneori pot sa imi desprind pasul,pe pamint si sa nu simt asta.Sa nu simt ca respir si ca sufletul imi traieste.Am adunat si asa zile.In timp ce lumea mergea mai departe,la o margine de pamint,intr-o casuta misterioasa de frumoasa  m-au oprit cu o lumina blinda,si mi-au intins minuta ca sa imi simt caldura sufletului.Sa imi simt increderea in mersul si gindul meu.Nu am izbutit sa mai astept,caci fiorii ce s-au ivit erau pur si simplu adevarati.Am vazut cum ranile se prind si am vazut cum sufletul isi repara aripile,caci eram salvata.

Mi se lumina privirea si sufletul,cind in bratele mele se aflau cele mai inocente suflete.Nu era nici o oarecare fatarnicie,caci ochii lor ,redau atita stralucire infinita.De mult,nu am intilnit ,asa oameni care sa poti sa te simti in haina ta,cind te asezi linga ei.Ca mai apoi , sa doresti rivnit sa ii urmezi.Au stat linga mine precum o umbrela,m-au pazit de ploaie dar mi-au oferit si posibilitatea de-ai vedea frumusetea misterioasa.Acei oameni mi-au crescut sufletul,bucatica cu bucatica,acel suflet care e cu mine tot timpul.Mi-au colorat cerul  , si m-au invatat sa ramin pururi senina in pofida oricarei furtuni.

Oamenii care pur si simplu au trecut pe linga sufletul meu,i-am lasat sa treaca.Iar oamenii care ,incostienta ,au trecut si ramas in sufletul meu ,niciodata nu ii voi lasa sa treaca.Caci si-au lasat pasii tipariti in sufletul meu, eu ca sa pot sa exist,trebuie sa ii urmez.Intr-o realitate prevazuta cu ochii larg deschisi,nu intodeauna am avut ocazia sa intilnesc ‘oameni buni ‘ , dar cind i-am intilnit ,apoi am ramas duios insufletita,de-o imaginea a frumosului.Atit de minunati si fini ,incit simteai de sub periferiile oricarui locusor,pasii lor.Care iti tremurau privirea si ti-o scaldau in sensibilitate.

E ceva mai mult de spus,caci arde dorinta de a spune cuiva ce om minunat am intilnit,doamna Eugenia Fortuna.Cind am fost sa intilnesc un frumos suflet , am stiu ca Dumnezeu , mi la trimis in calea mea.Nu pentru ca as fi cineva anume ,dar pentru ca unicitatea unor oameni iti trezeste in tine splendoare.Caci cuvitele ce se desprindeau din gindul ei,aveau ritmurile inimii curate.Nu ma saturam sa o privesc,caci ochii ei evocau lumina,si atunci intelegeam ca sufletul ei este atit de sensibil si pur.Zimbetul ei ardea in ochii tuturor,caci a inteles cu siguranta , cit de frumoasa este viata.Avea ceva specific,si tot incercam sa descifrez aceasta,dar  cu siguranta a crescut in ea mai mult suflet,decit trup.Eram coplesita de emotii,caci imi era sufletul strins ,intr-o minuta atit de gingasa.Parfumul ei exprima inteligenta,farmecul unei calauzitoare lumini.Dupa ce am simtit cum sufletul se simte acasa,eram fericita caci in sfirsit aveam linga mine curatul suflet,exemplul unui viitor care l-as urma rivnit.Si cit de straina nu m-as afla,cind pasii ei adesea ma ocolesc,eu traiesc de parca lumea ar  fi a mea,de parca as fi cunoscut-o cindva.Doar ca aicia creste altceva,dorinta de a comunica si tine linga tine,un suflet intr-adevar frumos.

 

 

 

 

Atit de fericita inca nu m-am simtit,in propriul suflet.Pina si lacrimile izbuteau sa se rostogoleasca.Sa pling de fericire,demult timpul nu mi-a facut un asemenea dar.Am crezut ca visez,dar realitatea privita cu ochii deschisi ,mi-a demonstrat ca tu chiar traiesti.

 

 

Am privit pentru o clipa in urma mea ,si am zarit acolo inca un suflet ce al meu suflet l-a gasit apoi l-a rugat sa ramina linga el.Suflet ce se intruchipeaza intr-o doamna frumoasa,natural de frumoasa.Doamna Tamara Onuta , atit farmec care a putut sa il creasca intr-un timp atit de scurt.Chiar daca a fost sa imi smulga cineva credinta ,apriga credinta din propriile aripi, doar ea , increzuta mi le-a crescut din nou , mi-a oferit  tot ce aveam nevoie ‘ increderea ‘ si m-a ajutat sa zbor atit cit mi se cuvine.Bunatatea ea ce o pot culege din ochii ei,te face sa intelegi ca oamenii sunt buni.Cind o ascult,cuvintele parca danseaza pe melodia unui suflet ,inecat in inteligenta.Cit de mult nu ar munci,minte si inima ei se afla in edenul lui Dumnezeu.Are darul de a asculta, si de a auzi cu adevarat sentimentele ,de a lecui rani pe care unii nici nu au tendita sa le vada.Parfumul ei evoca pofta de viata,un om de la care miroase a viata.Iar zimbetul ei insufleteste toata frumusetea din jur.Cind vorbeste,glasul imi alina sufletul.E atit de minunata,atit de minunata.

 

Am vrut mult,sa imi desprind cuvintele si sa le dau un nume,anume pentru ele.De ce ?! Pentru ca sufletul a simtit nevoia aceasta.De ce anume ? Pentru ca,pur si simplu mi se bucura sufletul cind le zareste.

Incerc de multe ori sa vorbesc adevarul,chiar daca v-oi simti cum glasul meu tremura.Caci cind ma acopera falsul,eu imi pierd identitatea.Asa ca ramin in lumea mea,plina de adevar.Deci,am mult inca sa scriu adevarat.Am scris azi ceva,deci azi am trait.Si pentru ca timpul mi-a oferit sa cunosc,asa suflete frumoase,am sa ma bucur ca le-am intilnit si in suflet se v-or tipari pentru totdeauna.Si ce daca vad cum se leagana regretul pentru ca nu am avut ocazia sa le intilnesc mai demult,sa ma aflu in cercul lor mai mult timp,am sa multumesc pentru ca le-am intilnit lui Dumnezeu.Pentru ca ma ajuta sa le urmez,si sa vreau sa exist.O inimi linistita ,un suflet atit de dorit de cunoscut se intruchipeaza in fiinta voastra.Si daca cineva nu ar avea ce sa spuna,nu inseamna ca nu are ce,dar ca nu v-au cunoscut,dar ca nu au avut ochii si urechile unui suflet.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.