Uncategorized

Stiti,eu fericita vreau sa fiu.

Eu nu mai visez sa ma simt fericita,caci toti i-au cite o picatura din viata mea,lasind loc liber sau lasind o rana veche,mai noua.Nu pot decit sa tin ochii larg inchisi pentru a simti,cum traiesc in visul meu.De-o bucatica de timp,mi-e frica sa mai visez.Caci unde nu as fi,ma simt ca pe-o insula,unde sunt inconjurata de furtuni,de ploaie rece,ce ma face sa tot cad,in prapastie.

Stiti,vreau si eu sa zimbesc fara sa pling,fara sa ma trezesc dimineata si sa simt cum ochii mei, ma dor incit venele din ei,s-au rupt dindu-mi de stire,ca lacrimi nu mai am.Vreau sa adorm,fara sa imi fie frica de ceva.Si pe drum vreau sa merg,cu picioarele neobosite,cu fericire pe chip.Caci sunt obosita sa imi vad tristestea in fiecare zi.sunt obosita sa simt o fericire timp de citeva ore,ca mai apoi sa rasplatesc pentru asta cu luni intregi.

Stiti,vreau sa tin ochii deschisi,nu mai vreau sa ii simt cum se inchid mereu,se inchid pina in largul intunericului.Vreau sa simt cum in jurul meu sunt oameni care nu se prefac,oameni care sunt adevarati,oameni care nu ma fac sa pling si care sa simt ca intr-adevar au nevoie de mine.Vreau sa nu ma intorc acasa,si sa nu gasesc pe nimeni acolo,inima e rupta in bucati,rupta.

Stiti,vreau sa imi luminez sufletul,si privirea,sunt obosita de cele mai dure culori.

Nu am crezut,ca am sa invat vre-odata,

Sa ma simt atit de profund,intristata,

Sa invat cum sa fii singur,sa vrei sa dispari,

Sa intelegi ca lumea,e dura fara hotar.

Nu credeam ca lacrima,poate fi atit de rea,

Spala totul,dar si rupe inima

Sa inteleg,durerea atit de profund,

Sa-i vad pe oameni cum se schimba in lung.

 

Uncategorized

Se ghemuieşte un suflet.

Dimineata se trezeste atit de greu.E Noaptea care ii inchide ochii,si ii inchide simtirile. Zi , Saptamina , Luna…Anii.Cineva se ascunde,se izoleaza , si incearca sa nu mai respire de frica sa nu fie vazut,de frica sa nu simta ,ceea ce cindva la facut sa doara.Nimeni nu il intelege,cind il asculta se tot mira,cind vad ca suspina il trec cu ochiul,de parca asa si ar trebuie sa fie.Dar el se ineaca,de mii de ori se scutura,se loveste si nu se  mai poate elibera de durere.Simt cum tremura , atit de proaspata ii este rana.A simtit ceva ,care cindva a hotarit sa isi taie venele acelei simtiri.Daca ar fi atit de usor.Ar fi renuntat de mult,dar e atit de dureros sa renunti.

Vreau sa ma asez usor,sa imi deschid macar pe-o secunda usa refugiului,si sa ii inteleg durerea ce-o cinta.Sa il ascult,chiar daca m-as ingrozi de ceea ce aud,chiar daca am sa simt in fata ochilor o pleoapla de ceata,ce imi va opri privirea.Il tot intreb,cita putere mai are ,si oare pina unde si cind,se va zbate pina la ultima picatura de viata.Il ascult,dar nu il inteleg,si cind nu il inteleg e cel mai greoi sentiment,care zgirie pina la profunzime.E scuturat parca de ritmurile vintului,care poarta o veste ce este uitata,usor.Apoi este acoperit cu cea mai aspra frunza a unei luni de octombrie.Si cind rascolesc printre frunzele uscate,cu dorinta sau nu,se prevede un coltisor de respiratie,ingrozit de frig,de fapt este acoperit cu zdrentele unei raceli mortale,lipsit de lumina si de-o caldura atit plina de viata,unde lacrimile i-au umezit trupul,cu ochii inchisi,el inca mai respira ghemuit pentru a se proteja cu nimicul care ii creste speranta de-a trai.Abandonat,mai rau , parasit si uitat.Ghemuit si aplecat pentru realitatea care il bate zi de zi.Caci este lipsit de sprijin,lipsit de nevoie celor din jur.Nimanui trebuit si absenta in respiratiile lor,absenta neobservata.

Uncategorized

Atunci,eu am sa strig.

Las rana sa se usuce in a mea suflare,

Si tainic,eu ascund un freamat de oftare.

Ma prefac ca nu simt nimica,si ca nu aud ceva,

Dar acum vreau sa tac,atunci voi striga.

Si cite vene rosii oi fi sa am in ochi,

Aceleasi ritmuri mute,ce opreste inima in loc.

Tacere si teama,sa fie luate impreuna,

Azi am sa tac,macar pentru o luna.

Si se aud pin spate,glasuri rascolite-n frunza,

Ori crede sau nu,ca ii aud ca-o muza.

Lovita si parasita,intr-un pas facut,

Azi nu simt nimica,caci vine o zi in scurt.

Merg pe pamint si nimeni nu ma simte,

Zimbesc sau pling,rivnituri fara cuvinte.

Dar am sa las sa ma auda,sa ma simt intr-un cing.

Atuncia,caci atuncia eu am sa strig.