Uncategorized

” Birfa,tu esti laudata .”

Au trecut vorbe si pe linga urechea mea,am analizat si analizat oameni.De ce sa inchid ochii aici,si sa spun fatarnic,ca nu am analizat ?! Imi parea ca sunt mai presus astfel si ca am in miine informatii revolutionare.Insa astfel,am inteles ca doar iti pierzi din timpul tau,care Dumnezeu l-a rezervat pentru tine,iar tu cu prostiile ti-le pierzi pentru altii.Si esti un nimic,ce se strecoara printre cuvinte goale.

Daca  as intreba pe cineva vre-odata,ce inseamna sa birfseti ,probabil raspunsul ar ingheta o tacere profunda,care va scoate in evidenta si ultima picatura de necunoascut.Zic ‘necunoscut’ caci nu vreau sa spun prost.In locul meu raspunsul gresit,demult ar fi deschis usa .

Ce circulatie incorecta si-a creeat omul linga privirea si auzul lui.Deja nici nu mai stii cum sa procedezi,sa supravietuiesti intr-o astfel de atmosfera.

Vorbe,vorbe care isi pierd rostul odata cu auzul lor,ce desprind o imaginatie neinsufletita,care exprima un neadavar.Valoarea cuvintul niciodata nu a fost pretuita,ca daca ar fi asa apoi toti ar fi rupti pina la singe.Caci cind respiri un cuvint ce iese din tine ,pentru a fi adevarat,ar trebui sa tai si bucata de carne din tine,bucata din suflet ca acesta la rindul lui sa fie simtit pina la ultima scurgere a lui.Dar nimicul de nimic se leaga.Toti vorbesc,toti isi dau viata pentru asta,pentru o eliminare de cuvinte pierdute legate de-o minciuna cruda ,ce e capabila,unoeri,sa distruga suflete intregi.

De ce ? ! Cind ceea ce spui cu adevarat nu este crezut,si ceea ce a fost auzit de la cineva e ridicat in slavi.O lume neinteresata,care la marginea unui colt traieste doar pentru a « vorbi »,pentru a inventa si purta cu urechea toate noutatile scaldate in minciuna,care au sa mai treaca prin aceea regiune.Se mareste orgoliu,si nici nu se gindeste nimic cind cineva a spus atit de simplu un lucru neadevarat,un lucru care nu are un efect vizibil ,ci doar a fost purtat de-o boare de vint care cu timpul s-a mai ingrasat sau a slabit.E birfa asta,care pentru unii e o munca platita in lauda ipocrita,sa zic asa.Caci mi se stringe sufletul,cind lumea deja te poarta cu privirea si traieste pentru tine.De ce sa nu faci ,altceva.Poate e mai bine sa citesti,decit sa vorbesti ceea ce  nu stii.Doar ochii , pot fi crezuti,ochii tai.Insa uneori si ei , isi imagineaza lumea mai diferit.Te obosesti,sa te afli intr-o astfel de lume,care nu au nimic mai scump de dat,care nu au nimic de pretuit.Inteleg,oricum ca cind a spus cineva ca « orice om este discutat chiar daca nu ar face ceva »avea dreptate.

Cit de usor realizeaza birfitorul in viziunea sa ,saraca ca : « daca taci apoi te numesc tacuta fara a sti ca esti trista ; daca vorbesti prea mult te numesc vorbareata ,fara a sti ca doar asa poti sa spui ce ai de spus ; daca ai nascut mai repede decit trebuia te numesc curva, fara a sti cineva, ca ai avut un singur barbat in viata ta ; daca ti-ai cumparat masina iti arunca vorbe ca nu ai cumparat-o din banii tai,fara a sti ca nu ai dormit zile intregi pentru asta ; daca imbraci o rochie cit de simpla te numesti saraca,fara a stii cita frumusetea reda simplitatea ; daca te imbraci urit te numesti iesita din moda,fara a sti ca stringi banii pentru o bucatica de piine ; daca stringi imbrate pe cineva ,iti spun ca esti cu pata ,fara a sti cineva ca e pentru ultima oara ; daca te si saruti cu iubirea ta , iti spun ca nu e politicos ,fara a sti ca dragostea rupe limitele si stapineste singura lumea ; daca nu cunosti un anumit domeniu esti numit prost,ca daca ai facut ceva ,cineva spune ca ai facut totul dintr-un nimic,de fapt.Birfa e ca un fel de boala ce se scurge in vene,cu ea inghitim adevarul si scoatem in evidenta aprige minciuni.Te face sa fii un om pierdut,ce  isi are sensul in ceilalti,de fapt e ca si cum nu ai avea sens pe un pamint.Discuti toate informatiile care nestiind ca sunt false sau adevarate,pur si simplu ,maninici gunoiul  cu  ce te-a alimentat un alt birfitor ca tine,si ca sa te numesti mai “gras”apoi mai adaugi ceva in plus.Astfel fiind mai atragator.

Uncategorized

Frunza Uitata !

 

De ce cazi tu frunza,cind vine toamna,

Si apoi cum cazi,te si usuci.

Oare nu ti-e aprinsa teama,

Si oare nu te doare ,ca te duci ?

 

De ce vii toamna,ca sa ma golesti,

Si ecoul tau sa il simt pina in adincul sufletesti,

Mi se spala rugina in toate venele,

Nu mai gasesc nimica,din atitea poeme.

 

Ma cufund ca sa nu mai pot iesi ,la mal.

Singuratatea mea,nu mai are hotar.

Caci vine o plapuma,atit de intunecata,

In seara asa,un amar de asfintit inserata.

 

De ce vii toamna,si imi lasi un gust amar ,

Din toate roadele ,de pe gustar.

Ramin cenusa uscata de pe geam,

Ramin o frunza uitata,fara neam.

Uncategorized

Tu ,profesor cu inima trudita, de azi si totdeauna ma-nchin pina in pamint pentru munca ta,lumina !

Ma-nchin in fata   tu inima trudita,

Ma-nchin in fata   tu inima trudita,

Pe ochi si pe obraji ,ti-e munca auzita.

Iar le stelutele ce tot te mai asculta,

Stralucirea nedesavirsita este si vazuta.

Mina ti-e creeatoare , a lucrurilor divine,

Tu esti povara bunatatii,atit de sublime.

Nu exista in lumea,ceva mai bun de spus.

In lume nu se naste,ceva mai presus.

Se naste in calendar,o zi atit de conturata,o zi in care frumusetea toamnei straluceste mai frumos,cu tot cu nostalgia tristetii de timp.Mirosul florilor este mai imbatator chiar si de sub periferiile locului unde ne aflam,iar cintecul pasarilor astazi se incununa intr-un glas mai duios.De ce ? ! Sufletele noastre simt un fior de nedescris,inima noastra cinta inecata in ritmurile spontante.Toti se aduna intr-un cerc misterios,cerul deschide seninatatea pe care o merita aceasta zi,florile impletesc culorile cele mai vii,frunzele nu se lasa doborite de nici un vint,iar pasarile nu mai pleaca,doar pentru a mai ramine o zi deasupra lor.Se deschide o atmosfera,si anume a sarbatoarei divine.Ziua profesorilor,in aceasta zi orice fluturas ramine linga suflarea lor.Iar noi,elevii ,noi cei care am fost invatati de ei ,cum sa trezim respiratia,cum sa asculta,si cum sa facem un oarecare pas.Noi,ne inchinam pina in genunchi la pamint,daca ne-ar permite pamintul ,ingenunchem si sub plapuma lui.Caci suntem datori ,mai mult decit o viata.Dragii nostri,in primul rind ne aplecam privirea pentru ca suntem vinovati pentru ca v-am consumat rabdarea,v-am ragusit glasul,v-am dezamagit privirea si v-am adunat cite un firisor de albul-insorit legat de parul dumnevoastra.Insa sa stiti  ca suntem constienti de munca pe care o depuneti dumnevoastra,zi de zi.Va dorim putere in sanatatea vie,sufletul la fel de inocent si imens pentru a mai putea culege din el picaturi de viata ,pentru a exista.

Si daca ar fi intrebat un elev,cit de mult inseamna sa fii un profesor, el se v-a ineca in tacere,el v-a fi zguduit de un raspuns mut,caci nu stie cit de mult inseamna asta.