Se desprinde noiembrie din sufletul ei.A simtit toate durerile fiecarui anotimp,de fapt inca iarna nu a inghetat-o definitiv.Inca putin.Numai stie cum sa aseze praful care sa pus pe ea,cum sa imparta frunzele din parul ei uscat.Cum sa ii ofere gindului inca o speranta.Strain ii pare totul,sau straina este ea.Nu mai are nici un glas,care sa ii simta adevarata caldura.Nu mai are nimic.Este  bagata in recele pamint,este acolo,in culoarea negra si fara culorii vii.E  moarta,doar ca inca mai respira.Nu are glas si nu mai poate vorbi.Nu are putere sa se mai ma trezesca,sa zbora in alta lume.Stiti,oare cit e de dureros ? ! O stea pe cer,ce lumineaza si cade decite ori se simte ,singura.Nici miile de lacrimi nu vor putea spune,ce se intimpla in zbuciumatul suflet.Ochii ei,care niciodata nu i-am vazut uscati.Cu toate ca lacrimiile , s-ar fi uscat de mult.

Ultima oara cind am trecut pe linga casa ei,ea tot la geamul din fata era.O acopera nucul cel batrin cu ramurile deja uscate,fara frunze,fara nimic.Imi parea ca geamul are urmele unei ploi de ieri,insa nu era ploaia.Erau ochii ei,inlacrimati care parea ca urla de durere.Inabusita,cu mina la gura,cade de durere si nimeni nu o intelege.In lumea asta,in care realitatea te bate in fiecare zi,te alunga,te face sa te ascunzi si sa tii ochii larg inchisi.Nu era unicul copil,dar fratii si surorile ei,se indepartau cit mai mult.Am trecut pe linga geamul ei,dar mi s-a parut ca am nimerit intr-o alta lume,privind-o.Citeam o mie de cuvinte,sterse in urma lacrimilor ei.Ce strigau:Ea numai vine!

O toamna a trecut,si ea numai vine.De-ar stii cineva ce simt acum,poate m-as simti mai putin straina.Ma judeca toti,ma judeca de cum traiesc.Dar cit de greu imi vine sa traiesc asa in fiecare zi.A mai trecut o toamna,mama! Oare nu ma auzi,oare nu ti-e dor de glasul meu.Oare nu ti-e dor sa ma vezi ? Eu trista sunt,si imi pare ca numai pot sa evadez din lumea asta.Stiu ca miine nu ai sa vii,stiu.Dar eu inca aici te astept.Vrei imi schimb locul,si pot sa adorm linga portita.Vrei nu dorm noaptea asta deloc,dar.Dar sa nu mai aud cum imi cinta pasarile in drum spre plecare,sa nu aud cum fosnesc frunzele cind cad,sa nu vad cum murmura si vuieste vinturile,sa nu aud cum toti vreau sa imi spuna ca : ea numai vine.Mama,vrei inchid ochii si nu ii mai deschid,sau poate sa fac ca sa nu mai aud.

Mama,sa stii ca te iert,ca m-ai parasit,ca nu mai dai de mine,ca nu te mai aud.Ca mor de durere si tu nu mai stii.Ca sunt saraca si flaminda,ca mi-e frig si cad la pamint,inghetata.Ca ma ratacesc pe drumuri,le incurc mama,le incurc.Ca ma dezgolit toamna,si ma acopera.Mama..

Ce folos ca exist,daca tu nu stii.

Nu esti linga mine,mama.Dar ma duc acasa si te mai caut prin bucatarie.

Nu esti linga mine,mama.Dar inca durerile mele,mai doresc sa fie mingaiate de tine.

Nu esti linga mine,mama.Dar eu inca vreau sa te mindresti cu mine.

Nu esti linga mine,mama.Dar secretele mai sunt pastrate.

Nu esti linga mine,mama.Dar eu inca mai traiesc.

Nu esti linga mine,mam.Dar eu te iubesc.